vineri, 14 martie 2014

Neputința



Nu știu dacă am înțeles vreodată plânsul lui Isus. Isus plângea. O fi pus și El întrebarea „De ce, Tată, dacă ești atotputernic, nu oprești nenorocirea și suferința?” Nu știu dacă Isus știa exact planul lui Dumnezeu, dacă pășea cu încredere tot timpul, fără să îi bată inima ceva mai tare atunci când se întâmplau lucruri ciudate în jurul lui, dacă a fost vreodată surprins de hotărârea lui Dumnezeu luată în dreptul Lui sau a apropiaților Lui... Oare s-a retras undeva singur o vreme când Ioan Botezătorul a fost ucis?... Sau tocmai la asta foloseau nopțile nedormite, diminețile în care roua cădea peste trupul lui obosit?... Scriptura ne spune că nu a fost unul din oamenii aceia luminoși, cu obrajii plesnind de sănătate, veșnic exuberant, că era obișnuit cu suferința, că a fost desăvârșit prin suferință... Nu știu, uite, ăsta de acum e unul din momentele în care îmi dau seama că nu știu nimic, nimic, nimic! Și Îl rog pe Dumnezeu să o ia cu mine de la capăt, să mă învețe iar „alfabetul” ca pe un copil greu de cap și de suflet ce sunt!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu