vineri, 31 ianuarie 2014

Planul B

„Scoală-te şi coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!” Când m-am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit – cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă. (Ieremia, cap.18, vers:2-4)

Vasul pe care l-a făcut n-a izbutit. Lăudat să fie olarul, că nu seamănă cu mine! Dacă ar fi semănat, foarte posibil să arunce vasul acela strâmb, să ia alt material și să facă ceva după placul lui. Nimic omenesc în lucrarea lui Dumnezeu. Deși vasul nu a izbutit, nu din cauza vreunei greșeli, ci din cauza lutului, olarul nu se oprește. Uneori ne uităm la noi și văzându-ne prin ochii aceștia nedesăvârșiți suntem gata să spunem: gata, Doamne, oprește-Te și nu te mai chinui cu mine! Atunci Dumnezeu găsește o cale să ne transmită că suntem valoroși, că nu a obosit, că e gata să o ia cu noi de la început. Și mare e bucuria omului când înțelege asta. Necazul e că între ceea ce suntem și ceea ce putem deveni prin Dumnezeu, este un lanț de operații neplăcute atât Lui, cât și nouă. Vasul trebuie sfărmat. De obicei se sfărâmă cu mândrie cu tot. Apoi vasul trebuie re-modelat. El trebuie să învețe să asculte și să lase mâna Olarului să îl conducă. Dar uitați-vă cu câtă grijă atinge olarul lutul pe care îl modelează! Mai apoi trebuie uscat. La temperaturi înalte. Cu cât mai înalte, cu atât vasul va fi întrebuințat în operațiuni mai dificile. Dacă am vedea sfârșitul de pe acum, am sta liniștiți.  Sfârșitul pare ascuns în ceața incertitudinii prezentului. Ar trebui să ne aducă liniște faptul că Dumnezeu e deja acolo, în capăt, ne așteaptă.
Și va fi liniște!



sursa foto: http://dwellingintheword.wordpress.com/2013/03/26/1017-isaiah-64/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu