sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Oameni și pisicuțe!


Foarte posibil să fi auzit povestea. Cine o știe, să o asculte din nou, că e scurtă. Cine nu, să deschidă larg urechile! Lucrurile s-au înâmplat întocmai, în ordinea în care vă vor fi relatate:

Nu îmi aduc aminte numele ei, îi voi spune simplu, o fetiță. Pentru că orice fetiță ar putea păți asemenea minunăție. La fel cum orice fetiță ar putea să își dea seama într-o zi că are mare nevoie de o... pisicuță! Da, așa cum auzi! Nu-i nimic ieșit din comun să înțelegi într-o zi că ai nevoie de o pisicuță. Și nu orice pisicuță! Nu! Ai nevoie de una nemaipomenit de frumoasă, asta chiar dacă toate pisicuțele sunt nemaipomenit de frumoase, de una care să aibă coada stufoasă, blaniță moale și ochii mari, albaștri!

- Mama, spuse ea într-o după-amiază, tu știi că eu am mare, mare nevoie de o pisicuță...

Ca o femeie grijulie ce era, mămica noastră și-a luat măsuri de precauție, gândidu-se la timpuri de felul acesta.

- Draga mea, știi ce am discutat noi, amândouă, și ce ți-am spus că trebuie să facem când avem nevoi de felul ăsta...
- Deci, continuă nestingherită fetița, să fie o pisicuță drăguță, drăguță, drăguță!

Mămica nu se lăsă mai prejos:

- Mergem într-un loc liniștit, în care putem sta de vorbă cu Isus și îi spunem lui nevoile noastre. Iar el ne va asculta...
- Să aibă coadă stufoasă, blănița moale, ochi mari și... dacă se poate, albaștri!

Cântecul porni vesel de pe buzele mamei și asta o convinse pe fetiță. Și-a lăsat acolo păpușa, cu cărucior cu tot și s-a retras în grădină. Acolo, pe iarba moale s-a așezat pe genunchi și a început să-i spună lui Isus dorința inimii ei de fetiță:

- ... să aibă coada stufoasă, blaniță moale și ochii mari, albaștri, înțelegi?

Pământul e rotund, sau așa ceva, știați? Și lumea e lungă și largă. Asta înseamnă că pe suprafața pământului se pot întâmpla mai multe evenimente în același timp.

Of, uite că și numele lui îmi scapă! În fine, e vorba despre un nene înalt, care poartă mai totdeauna o pălărie maro, cu boruri largi și o cămașă albastră, în carouri. Locuiește pe o stradă foarte liniștită, foarte aproape de locul în care tocmai se petrecea întâmplarea cu fetița noastră. În acea zi tocmai a primit în dar... exact! O pisicuță! Descrierea o puteți face chiar voi. Poftim, vă dau eu începutul: coada stufoasă...

Pisicuțele sunt de obicei animăluțe foarte simpatice. Dar au și ele obiceiurile lor enervante. De pildă, această pisicuță, deși nenea i-a promis un castron cu lăptic, special pentru ea, a hotărât să urce în vârful celui mai înalt pom din câți crescuseră în grădină. Zis și făcut! Și iată cum nenea, încurcat, cu un castron cu lăptic într-o mână și cu pălăria în cealaltă încearcă de ceva vreme să convingă pisicuța să coboare din pom! Bineînțeles, a încercat cel mai sensibil „pis, pis, pis” de care era în stare și asta pe mai multe tonalități. I-a promis până și șoricei de ciocolată, dar ea, nu și nu!

În clipa aceea a venit ea, ideea! Ca și când lupta ar fi fost câștigată, cu un zâmbet larg cât toată fața, nenea a adus o frânghie lungă, a legat un capăt de cârligul din spate al mașinii, iar celălalt, după ce a meșteșugit cu măiestrie un lasou, l-a prins de vârful copacului. A pornit mașina și a început să tragă... Vârful copacului, ascultător, se apropia din ce în ce mai mult de pământ. Odată cu el și pisicuța! Dar, n-o să vă vină să credeți, lucrurile nu s-au petrecut așa cum se aștepta el! Frânghia s-a desfăcut, copacul s-a îndreptat dintr-odată și pisicuța a început... să zboare! Nu vă speriați, pisicuțele se pricep la zbor! Dacă nu mă credeți, poftim, întrebați-i pe părinții voștri atotștiutori!

Terminându-și de ceva vreme rugăciunea, fetița se întinse pe iarba moale. Acum privea cerul albastru și aștepta. Isus nu a dezamăgit-o niciodată. Da, așa cum se aștepta, poate nu chiar așa, dar iată, de sus din cer, tocmai cobora spre ea în mare viteză o pisicuță! Indiscutabil, era pisicuța pe care o visase ea zile și nopți în șir! O coadă stufoasă, stufoasă, blănița moale, moale și ochii atât de mari!!!

- Mamiii, mamiiiii, uite! S-a întâmplat întocmai cum ai spus tu!

Ochii mamei au început să se măreasca, ușor, până când i-au depășit binișor pe cei ai pisicii...

- De unde ai luat pisica??
- Dar, mamiii...
- Spune-mi adevărul și nu vei primi nicio pedeapsă!

Buzele uneori chiar pot să mintă. Ochii însă... Și mami a înțeles că nu va primi alt răspuns decât cel pe care îl avea deja.

A doua zi, la magazin, după ce a ieșit cu plasa cu alimente, vecinul o întreabă mirat:

- Hei, am văzut bine, ați cumpărat mâncare pentru pisicuțe? Dar voi nu aveți pisicuță, din câte știu eu...
- Ba uite că avem! Vino diseară pe la noi să o vezi și să auzi și o poveste frumoasă și adevărată!

Și astfel...

2 comentarii:

  1. Ioooi ce draguuuut :))sper sa nenea nu a recunoscut pisicuta

    RăspundețiȘtergere
  2. ba clar ca a recunoscut! dar a inteles si locul lui in planul lui Dumnezeu de a darui o pisicute unei fetite credincioase:)

    RăspundețiȘtergere