vineri, 3 ianuarie 2014

Cineva și pe asta

             Vineri. Nici ideile nu reușeau să treacă prin aerul înghețat. Eram singur. Ceilalți erau plecați de câteva zile, unii speriați, alții bucuroși. Chiar dacă era nesemnată, blestemata aia de hârtie i-a convins pe toți. Am crezut că visez când bătrânii au adunat tot satul ca să anunțe plecarea... A plecat și ea. A luat și copilul, că așa se cuvine! Nici nu știu dacă au ajuns cu bine acolo. Auzi, trebuie fiecare om de pe fața pământului să spună clar dacă e pentru sau împotrivă. De ce nu i-or fi chemat pe ăia aici? În fine, vocea s-a auzit doar a treia, a patra zi după plecare. Într-un fel mă simt bine, adică important. Sau nu, important nu, că e vorba aici de oricine. Mi se pare însă că sunt un eschimos cu capul pe umeri. I-am spus clar, nu știu cui, că era doar o voce: adu-L aici, nu-i nicio problemă, ce dacă nu sunt lemne, o să-L răstignesc cu mâna mea pe o cruce de gheață! E vineri, stau singur aici, parcă mai singur ca niciodată. Asta e, trebuie să o facă Cineva și pe asta.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu