sâmbătă, 21 decembrie 2013

Imposibilul, totuși, există



După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Căci nici fraţii Lui nu credeau în El. Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.” După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.  (Evanghelia după Ioan, cap.7, vers.1-9)


Scurtă povestire despre imposibilitate. Nici vorbă că Isus ar fi făcut tot ce-I stătea în putință ca să se poarte ca un neînțeles. Dimpotrivă... Atâta doar că viața Unuia era condusă de voia lui Dumnezeu, după o viziune dumnezeiască, în timp ce filosofia lumii încape în câteva cuvinte: „... dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Altfel spus, dacă faci ceva bun, arată, dacă faci ceva rău ascunde. Tu nu exiști decât în măsura în care lumea îți oferă identitatea. Mai mult, lumea nu știe cine ești, dacă nu îi arăți. Dumnezeu e mereu prezent. Viața lui Isus era simplă. Dacă Tata aproba fapta Lui, putea să doarmă liniștit, oricât de puternică ar fi fost furtuna. Pentru lume e o nebunie să ai cu ce te lăuda înaintea oamenilor și să nu o faci. Pentru creștin e mai important să fii decât să faci.

Noapte bună, bineînțeles!

Un comentariu: