luni, 2 decembrie 2013

dintr-un jurnal

"... Căci, fără trup, fără pământul nostru constitutiv, religia n-ar fi decât [...] cochetărie răsfăţată, un soi de hobby sublim, căruia nimic nu i se opune. Trebuie să fii înger pentru ca religia destrupată să aibă sens. Pentru om, religia e locul unei neîntrerupte "agonii", al unui război: războiul dintre bunătatea pământului şi bunătatea lui Dumnezeu. Fără bunătatea pământului din el,omul se pierde în rozuri. Doar îngerul rezistă, pentru că rămâne luptător, chiar şi în condiţia spiritului. Şi îngerul are două repere constante, aceleaşi: "pământul şi religia". Doar că, la el, sunt, prin decret divin, răsturnate. Pământul e "cerul" lui. El stă alături de omul pământesc, încearcă să se integreze, să se insinueze ordinii lui, pentru a-l absorbi. A locui în ceruri şi a avea pământul ca treabă zilnică, acesta e destinul îngerului. Semnificativă, oricum, intuiţia lui Enescu: muzica e, între toate, arta cea mai lipsită de trup : ca un înger care lucrează asupra pământului din noi, asupra a ceea ce, în noi, e pământ arabil."

andrei plesu, jurnalul de la tescani

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu