duminică, 29 decembrie 2013

dez-orientare religioasă

        Doamne suflă-mi un
        cuvânt să mă ştiu
        descurca la rugăciunea asta
dar tăcere
        Doamne nu m-auzi
        nu vezi că oamenii ăştia
        cu nimb pe cap
        m-au încercuit
dar tăcere
       io plec şi-mi bag picioru
       în tot ce-au investit
       în mine
dar tăcere

A.C.

vineri, 27 decembrie 2013

vizită

omule trezeşte-te
am trimis mâna asta de îngeri
jos
trezeşte-te şi primeşte-i cum se cuvine
inima lui putrezea încă în cămară nevastă-sa
suferea
cu gândul la musacaua arsă din cuptor
îngerii bat la uşa cuprinsă de frig
nu mai striga omule
un glas din vecini
a plecat la piaţă acum 10 ani

A.C.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

eu zic că putem


Imposibilul, totuși, există



După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare. Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape. Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Căci nici fraţii Lui nu credeau în El. Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.” După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.  (Evanghelia după Ioan, cap.7, vers.1-9)


Scurtă povestire despre imposibilitate. Nici vorbă că Isus ar fi făcut tot ce-I stătea în putință ca să se poarte ca un neînțeles. Dimpotrivă... Atâta doar că viața Unuia era condusă de voia lui Dumnezeu, după o viziune dumnezeiască, în timp ce filosofia lumii încape în câteva cuvinte: „... dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” Altfel spus, dacă faci ceva bun, arată, dacă faci ceva rău ascunde. Tu nu exiști decât în măsura în care lumea îți oferă identitatea. Mai mult, lumea nu știe cine ești, dacă nu îi arăți. Dumnezeu e mereu prezent. Viața lui Isus era simplă. Dacă Tata aproba fapta Lui, putea să doarmă liniștit, oricât de puternică ar fi fost furtuna. Pentru lume e o nebunie să ai cu ce te lăuda înaintea oamenilor și să nu o faci. Pentru creștin e mai important să fii decât să faci.

Noapte bună, bineînțeles!

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Și umblă


Recitesc Evanghelia după Ioan, cap.5, vindecarea bolnavului de la scăldătoarea Betesda. Pentru mulți oameni(e verificat!) procedeul standart arată în felul următor: omul aflat în necaz trebuie să se pocăiască, să se lase de una, de alta, să-L cunoască pe Isus și după aceea posibil ca Dumnezeu să îi rezolve problemele. Dacă nu i le rezolvă... e mai bine pentru el așa. La Betesda Isus a ales un om care nu L-a recunoscut ca Dumnezeu, ca Domn, ca Învățător. Isus a ales să vindece un om, pentru că omul acela avea nevoie de vindecare.

În viața multor oameni s-a întamplat „vindecarea”. Unii o explică prin noroc, alții prin „sunt mai bun ca alții, deci merit”, alții spun că Dumnezeu și merg la biserică de teamă să nu o pățească iar.

„...să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”, acesta a fost sfatul lui Isus pentru om. Altfel spus, nu trecutul e problema ta. Ai avut un trecut jalnic, nimic anormal. Un păcătos poate face doar păcate.

„Scoală-te, ridică-ți patul și umblă!” – totul începe aici. Dacă ai auzit chemarea/porunca, ridică-te, mergi și trăiește așa cum știi că trebuie să trăiască un om. Când nu mai știi ce trebuie să faci, mergi la templu. Îl vei întâlni acolo și vei sta de vorbă cu El.

De ce nu au fost vindecați toți bolnavii de la Betesda? Unii aveau și alte așteptări decât disperarea, decât moartea...

miercuri, 4 decembrie 2013

fierbere

amestecă Dumnezeu în mine ca într-un ceaun așezat pe foc mare, parcă ar vrea să fie sigur că privirea Lui mi-a pătruns și cel mai ascuns gând

luni, 2 decembrie 2013

dintr-un jurnal

"... Căci, fără trup, fără pământul nostru constitutiv, religia n-ar fi decât [...] cochetărie răsfăţată, un soi de hobby sublim, căruia nimic nu i se opune. Trebuie să fii înger pentru ca religia destrupată să aibă sens. Pentru om, religia e locul unei neîntrerupte "agonii", al unui război: războiul dintre bunătatea pământului şi bunătatea lui Dumnezeu. Fără bunătatea pământului din el,omul se pierde în rozuri. Doar îngerul rezistă, pentru că rămâne luptător, chiar şi în condiţia spiritului. Şi îngerul are două repere constante, aceleaşi: "pământul şi religia". Doar că, la el, sunt, prin decret divin, răsturnate. Pământul e "cerul" lui. El stă alături de omul pământesc, încearcă să se integreze, să se insinueze ordinii lui, pentru a-l absorbi. A locui în ceruri şi a avea pământul ca treabă zilnică, acesta e destinul îngerului. Semnificativă, oricum, intuiţia lui Enescu: muzica e, între toate, arta cea mai lipsită de trup : ca un înger care lucrează asupra pământului din noi, asupra a ceea ce, în noi, e pământ arabil."

andrei plesu, jurnalul de la tescani