joi, 10 octombrie 2013

cumva, cumva...

Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.” Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu?” „Este unul din cei doisprezece”, le-a răspuns El, „şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid. (Evanghelia după Marcu, cap.14, vers.18-20)

„Nu cumva sunt eu?” au întrebat pe rând, privindu-se în oglindă. Fiindcă oricât de nedesăvârșiți erau, Isus era singura lor oglindă. Vinovat s-a dovedit a fi cel care a ales să privească în altă parte, străin de propriul chip, neputându-se privi în ochi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu