duminică, 28 iulie 2013

sâmbătă, 20 iulie 2013

BREAKING NEWS: Cain nu l-a ucis pe Abel!

Mă gândesc la una din nenumăratele situații, relatate vreodată sau nu, în care un om credincios lui Dumnezeu a fost înșelat, tâlhărit sau mințit de către oamenii care nu aveau nimic sfânt. Același Dumnezeu care l-a trezit la viață pe cel care i-a mulțumit pentru asta, a dat sănătate și putere celui care avea să comită nedreptatea în acea zi. Mai mult, știa planurile celui rău, știa gândurile lui ascunse! Nu e Dumnezeu un fel de... complice, pentru că putea opri să se întâmple nenorocirea și nu a făcut-o? 

Oare l-a iubit Adam atât de mult pe Cain încât să fie gata să îl aducă jertfă pe Abel, un copil mântuit, salvat, în încercarea de a-i deschide ochii celui dintâi? Poate că da, în măsura în care putea fi sigur de mântuirea lui Abel. Dar tinerețea lui, dar privarea de marile bucurii ale vieții, de ceea ce ar fi putut realiza? Nu se gândește nimeni la viața pierdută a lui Abel, toți doresc mântuirea lui Cain și atât?

Dacă un creștin se plânge de „întâmplările nedrepte” din viața lui, înseamnă că nu a înțeles ce e viața pe pământ, ce e mântuirea și cine e Dumnezeul lui. Isus a explicat simplu tot ce i se întâmplă pe cruce: călăul nu știa ce face, iar voia lui Dumnezeu pentru El era sfântă. De la omul cel rău nu avea nicio pretenție de bunătate, de la Dumnezeu știa că tot ce primește e conform unui bine la care oamenii nu au întotdeauna acces. „În mâinile Tale, Tată...”, nu era un „exercițiu” nou pentru Isus. Cred că acestea au fost cuvintele cu care a plecat din Cer înainte de întrupare. Rostite la capăt de drum însemnau atât de mult! 

E ca și când drumul unui copil spre casă ar trece printr-un loc ciudat. Singurul mod de trece mai departe ar fi să se arunce în gol de la o înălțime pe care nici măcar nu o cunoaște. Din cauza întunericului din acel loc, nu se poate vedea nimic dincolo. Din cauza unui zgomot enervant, nu se putea auzi nimic, nu se putea comunica... Parcurgerea traseului a calculat-o împreună cu tata, știa că într-un moment anume al zilei, el va ajunge acolo, iar tatăl va fi prezent și va face tot ce trebuie, astfel că viața nu îi va fi pusă în pericol. Trebuie doar să sară! Majoritatea „copiilor” se pare că au problema „dar dacă”:dar dacă fiul a ajuns prea devreme sau prea târziu, dar dacă tatăl nu a venit la timp, dar dacă „ceasurile” nu sunt sincronizate, etc, etc...? Aceste „dacă” înmănunchiate sunt izvorul necredinței. Prin cuvântul Scripturii Tatăl spune fiecărui copil în parte: desprinde-te liniștit de pământ, niciuna din întrebările de mai sus nu e corect formulată: de când ai plecat la drum, Tatăl tău e în locul acela și așteaptă venirea ta!

Mă gândesc la una din nenumăratele situații, relatate vreodată sau nu, în care un om credincios lui Dumnezeu a fost înșelat, tâlhărit sau mințit de către oamenii care nu aveau nimic sfânt. Același Dumnezeu care l-a trezit la viață pe cel care i-a mulțumit pentru asta, a dat sănătate și putere celui care... BREAKING NEWS: Cain nu l-a ucis pe Abel! Clar că intenția exista, dar, când a ridicat mâna să lovească mai era acolo doar umbra unuia care se aruncase de mult în brațele sigure ale lui Dumnezeu. Înțelegi?  

sâmbătă, 13 iulie 2013

Imposibil


Nabot nu e proprietarul celei mai extraordinare vițe-de-vie din localitate. Nabot are ocazia să devină proprietarul unei vii mult mai valoroase. Bineînțeles, via „mult mai valoroasă” îi este promisă de Ahab... Nabot, ciudat (pentru necunoscători) alege să moară pentru via sa. Odată cu el sunt pedepsiți cu moartea și copiii lui (2Împărați, cap.9, vers.26). Nabot putea să cedeze via, apoi să pună la punct o răzbunare de toată frumusețea. Ba chiar o revoluție, poate reușea să schimbe istoria Israelului! Câteodată ura e un motiv la fel de puternic ca și dragostea. Nabot a fost un naiv crezând că Ahab se va obișnui cu refuzul său dacă va aduce în discuție porunca lui Dumnezeu de neînstrăinare a proprietății (Cartea Numerilor, cap. 36, vers.7). 

După supărarea caracteristică omului din sec. XXI, caut și găsesc ce înseamnă Nabot. Nabot înseamnă fruct, rod. Nabot, de parcă ar fi citit de pe atunci cap.15 din Evanghelia după Ioan, știa că el însuși este rodul unei Vii al cărei vier e Dumnezeu, că adevărații vieri nu se despart niciodată de via lor... Cu toată mârșăvia Izabelei, Ahab nu a reușit niciodată să ia în stăpânire via aceasta. Nabot a murit odată cu ea. Omul nu a murit apărându-și proprietatea. Prin răspunsul dat lui Ahab omul a spus că în realitate nu există nicio variantă ca el să existe fără această vie. Ahab nu avea nimic sfânt, Ahab se supără și plânge, Ahab nu poate să înțeleagă. Doar i-a oferit lui Nabot o sumă frumoasă, o vie mai bună, o viață mai bună! Nabot e nebun, în viziunea lui Ahab! Nu, e doar rău și nerecunoscător, în viziunea Izabelei. Nabot trece pentru ultima dată prin vie, prin sine însuși, Nabot trece pentru ultima dată... Nabot nu are cuvinte să îi vorbească lui Ahab. 

vineri, 12 iulie 2013

realitatea mult visată

           Cred că există o singură „lume”, o singură dimensiune reală. O parte a omenirii o  refuză deliberat, iar o mare parte a omenirii se minte că trăiește în altă lume, la fel de reală. În sfârșit, cea de-a treia parte, probabil cea mai mică, trăiește în adevăr. Culmea, tocmai acești oameni sunt numiți de majoritate visători...