miercuri, 5 iunie 2013

Nu te rog...


Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. (Evanghelia după Ioan, cap.17, vers.15)

Care să fi fost rostul unei adresări de felul ăsta în rugăciunea lui Isus? În niciun caz nu exista posibilitatea înțelegerii greșite din partea Tatălui, astfel încât să fie nevoie de vreo clarificare. Nici Isus nu cred că s-a încurcat în idei și prin acest verset reformula ceva ce nu I s-a părut tocmai bine exprimat…

„Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.” (Evanghelia după Ioan, cap.17, vers.16)
„Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume…” (Evanghelia după Ioan cap.17, vers.11)

Prin lucrarea lui Dumnezeu în ei, oamenii pentru care se ruga Isus au devenit „nu sunt din lume”. Prin lucrarea Sa, Isus, care de la început nu era din lume, a devenit „nu mai sunt în lume”. Care e drumul de la „din” la „în” pe care Biserica Sa trebuie să îl străbată? Răspunsul îl găsim tot în rugăciunea Domnului Isus din cap.17 al Evangheliei după Ioan:

„Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” Acesta a fost și va fi drumul Bisericii, „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”, acestea vor fi cuvintele pe care le va auzi Biserica din partea lui Dumnezeu la sfârșitul vremii.

„Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.” – e doar încurajarea pentru cei care și-au dorit să fie cu El oriunde s-ar duce, pentru cei care nu mai înțeleg uneori de ce mai sunt „în lume”, pentru cei care L-au crezut, cunoscut și iubit… 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu