vineri, 12 aprilie 2013

Legea lui Moise pe înțelesul sfinților


Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”) (Evanghelia după Ioan, cap.8, vers.3-11)

Erau importante pentru cărturari și farisei cerințele Legii lui Moise? Dacă da, atunci cum se explică purtarea lor în episodul acesta? Ori poate că (inexplicabil) Isus devenise mai important ca Moise înaintea iudeilor, odată ce oamenii sunt gata să aplice Legea doar la cuvântul lui?! Legea lui Moise cerea ca martorii să fie cei dintâi care lovesc cu piatra(Deuteronom, 17.7). Uneori păcatul unora era descoperit altora, dar nu oricui. Cred că aceia cărora li se descoperea nelegiuirea din Israel erau cei cu inima curată, care doreau curăție și neprihănire, nicidecum curioșii, clevetitorii, amatorii de știri rele din cetate. Altfel, legea nu s-ar fi aplicat niciodată...

Ceea ce s-a întâmplat cu acea ocazie ar trebui să lumineze mintea unora care spun că a fost greu pentru iudei să-L recunoască pe Isus. Nu legea lui Moise îi interesa pe ei. Pentru ei era importantă dispariția lui Isus, pentru a lăsa loc aplicării legii după pofta mai marilor poporului din acea vreme. Dacă Isus nu era acolo, mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu femeia aceea... Probabil ar fi murit în păcatul ei și asta ar fi scos în evidență încă o dată murdara sfințenie a celorlalți.

Ce face astăzi biserica? Dă cu piatra sau nu? Dacă se compară cu păcătosul prins în păcatul lui, va da cu piatra. Dacă va recunoaște că sfântul e un păcătos iertat, va ști ce trebuie să facă. Prezența lui Isus e șansa păcătosului, dar și șansa bisericii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu