marți, 5 martie 2013

Pe scurt: puneți mâna și trăiți!

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? (Epistola către Romani, cap.8, vers.32)

Un cuvânt pentru cei care nu au înțeles. Mai bine zis, pentru cei care nu L-au înțeles. Tocmai am auzit povestea unei grădinițe în care copiii aveau voie să se joace cu orice jucărie, mai puțin cu cele noi și frumoase care erau ținute într-o vitrină. Rostul lor era să fie arătate superiorilor, celor care veneau în inspecție. Probabil cei de la grădinița justificau în felul ăsta administrarea fondurilor… Într-o zi, educatoarea lipsind câteva minute, copiii au scos jucăriile din vitrină și s-au jucat cu ele. Fără să strice vreo jucărie, la venirea educatoarei au fost pedepsiți cu toții. În loc să priceapă însemnătatea prezenței unor jucării noi, strălucitoare, la care copiii nu au acces, a preferat să le dea o lecție despre ascultare… Altfel spus, copiii sunt făcuți pentru grădiniță și nu invers!

Uneori creștinismul nostru arată ca și grădinița despre care am vorbit: o mulțime de făgăduințe, pe toate planurile, de la cel material la cel spiritual, pe toate gusturile și dorințele, toate ținute de către Dumnezeu într-o vitrină biblică la care muritorii nu au acces! Departe de Dumnezeu felul de a se purta al educatoarei… Nu oamenii au fost făcuți „experimental”, nu noi suntem făcuți pentru tot felul de legi și reguli, nu noi am fost făcuți ca să arate Dumnezeu cât de prețios e creștinismul! Adevăratul creștinism (și cât de greu e să așezi „adevărat” în dreptul creștinismului…) e starea omului lângă Dumnezeu. Cât despre vitrină, a construit-o cândva omul, în Eden, dar a spart-o Dumnezeu, cu mâna Lui, pe Golgota…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu