miercuri, 20 martie 2013

Nimeni...


Nimeni e o mare problemă a omenirii și o mare provocare a creștinismului. Nimeni e unul din principalele motive pentru care Hristos a coborât din Cer și a trăit pe pământ. Nimeni e o „împărăție” la a cărei întindere participăm cu toții. Dar, cu cât mai mare această împărăție, cu atât mai mic sufletul omenesc...

S-a întâmplat într-o comunitate de țară. Oamenii se cunoșteau între ei și îi cunoșteau pe cei care nu frecventau adunarea lor. Într-o seară, pastorului i-a întrebat pe credincioși: ce părere aveți, nu ar fi bine să ne rugăm Domnului și mâine bucuria ascultării Cuvântului Sfânt să fie împărțită cu oameni care nu au mai trecut demult pe la biserică? După o tăcere scurtă, cineva din adunare a răspuns: să ne rugăm, dar eu știu că nu va veni nimeni. S-au rugat, în toată necredința lor...

A doua zi, cu câteva minute înainte de începerea serviciului de predicare, ușa s-a deschis ușor și o tânără cerșetoare, cu un copil în brațe a pășit în adunare. Pentru o clipă a măsurat din priviri adunarea, apoi a căutat un loc și s-a așezat. La sfârșitul predicii, s-a ridicat și fără a adresa cuiva o vorbă a plecat.

Cel care, cu o seară înainte, a răspuns cu atâta necredință la provocarea pastorului, s-a apropiat de acesta și i-a spus „îndurerat”: vezi, pastore, ți-am spus eu că nu vine nimeni...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu