duminică, 24 februarie 2013

Doamne, ferește!


        „În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă şi învăţa pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. Cărturarii şi fariseii pândeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Dar El le ştia gândurile; şi a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai în mijloc.” El s-a sculat şi a stat în picioare. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?” Atunci, Şi-a rotit privirile peste toţi şi a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă ca şi cealaltă. Ei turbau de mânie şi s-au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.”
 (Evanghelia după Luca, cap.6, vers.6 - 11)

        Nu astăzi, că e ziua de odihnă, nu acum, că „începe biserica”, nu eu, că prea sunt sfânt, nu ție, că prea ești păcătos… Oare e greu să îți dai seama că ești în faza terminală de împietrire religioasă atunci când te apuci să Îi dai peste mână lui Dumnezeu fiindcă îți încalcă sfintele reguli? Atât îmi vine în minte când mă gândesc că e posibil să ne purtăm întocmai: Doamne, ferește!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu