duminică, 16 decembrie 2012

Foamea flămânzilor și setea însetaților


Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare; dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze. (Evanghelia după Luca, cap.19, vers.47-48)

Ehee, câți oameni nu și-L doresc astăzi la amvon pe Isus?! Istoria ne spune că nu toți… Care era diferența dintre cei care sorbeau cuvintele și cei care L-ar fi dorit mort? Poate că unii ascultau ca să învețe, iar ceilalți ar fi preferat să fie ei la catedră, poate că unii doreau să înțeleagă, iar ceilalți socoteau că lucrurile sunt clare pentru ei, poate că unii își înțelegeau starea nenorocită în care sunt, pe când ceilalți „știau” foarte bine că sunt în regulă cu toate. Lista rămâne deschisă…

Era o vreme când corăbierii se puteau orienta doar după așezarea stelelor pe bolta cerească. Dar cerul era adesea acoperit de nori și riscul să se piardă era destul de mare.  A apărut apoi busola, varianta primitivă, iar călătoria a devenit mai sigură. Avea și busola problema ei: magnet, atracție… Acum oamenii „se dau” cu satelitul, mult mai sigur. Dar greșeli se întâmplă și astăzi, nu-i așa?

Exact, indiferent de studii, exegeze, traduceri, pregătirea oamenilor de la amvoane, proiecte și proiectoare riscul rămâne! Urmașii unora, cu știință sau ba, caută și astăzi să Îl omoare. Chiar dacă înaintașii lor, oarecum… au reușit. Cât despre urmașii celor care sorbeau cuvintele de pe buzele Cuvântului, foame și sete, fraților, multă foame și sete vă doresc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu