vineri, 16 noiembrie 2012

Ieșiți din mijlocul ei!

            A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. Când s-a isprăvit vinul, mama lui Isus I-a zis: „Nu mai au vin.” Isus i-a răspuns: „Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.” Mama Lui a zis slugilor: „Să faceţi orice vă va zice.” Şi acolo erau şase vase de piatră, puse după obiceiul de curăţare al iudeilor; şi în fiecare vas încăpeau câte două sau trei vedre. Isus le-a zis: „Umpleţi vasele acestea cu apă.” Şi le-au umplut până sus. „Scoateţi acum”, le-a zis El, „şi aduceţi nunului.” Şi i-au adus: Nunul, după ce a gustat apa făcută vin – el nu ştia de unde vine vinul acesta (slugile însă, care scoseseră apa, ştiau) – a chemat pe mire şi i-a zis: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun; şi, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puţin bun; dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Evanghelia după Ioan, cap.2, vers.1-10)

            Imaginează-ți că o parte din cei prezenți la nunta din Cana, au rămas afectați de pățania cu terminarea vinului până la sfârșitul nunții. Deși aveau în față carafa plină, paharele pline, bucuria mirelui și miresei și mirarea celor care au privit spre minune și Înfăptuitorul ei, nu puteau ieși de sub efectul imaginii unei nunți la care s-a terminat licoarea fermecată... La fel ca ei sunt creștinii care trăiesc astăzi în umbra Crucii, feriți de arsura unui soare care nu mai ține seamă de reguli. Privesc la Golgota și continuă să strige „... nenorocitul de mine!”, asta în timp ce sunt mai mult decât „norocoși”. Au cunoscut Viața, dar trăiesc ca și când ar fi singuri pe lume. Așa e, vorbesc cu ușurință despre această stare, nu de alta, dar mă trezesc uneori trecând prin ea. Se numește necredință, cred eu. Și nu-i de stat acolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu