sâmbătă, 3 noiembrie 2012

el nu începe niciodată lupta

eu și păcatul
târziu am aflat că eu și păcatul meu așa e corect
nu îl știu chiar din naștere
poate că el mă știe
nici urmă de refugiu așa față în față
chiar și aerul pe care îl respir șuieră a realitate
el are o armă îndreptată spre mine
eu am o armă îndreptată spre el
eu tac în spatele buzelor sângerânde
cuvintele stau grupate asemenea armatelor mari
el râde sau plânge amenință urlă șoptește
ca un clovn expirat
dar dincolo de toate pe țeavă e moartea învelită în oțel
față în față poți rămâne așa până la capăt
oricum tu ești cel care moare
și nu înțeleg de ce nu vine nimeni să apese
îndurător trăgaciul rece al armei
tu bubuie în urechi tu tu tu
realitate față în față
apoi sâmbătă dimineața
soarele și zâmbetul fără egal din Ioan trei cu șaișpe

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu