miercuri, 7 noiembrie 2012

Credința tatei



S-au dus atâtea generații
Și-au adormit atâția servi,
Iar Prințul tău din cer nu vine
Să-ți ia povara de pe nervi

Ai spus-o`n drum și la răscruce,
Chiar pe la garduri L-ai vestit.
Ascultătorii sunt țărână
Și Așteptatul n-a venit.

Te-ntreb azi, tată, cum se face
De porți în piept atâta dor,
Prin simplul fapt citind în Carte
Că Prințul va veni pe nor?

Cine-a sădit speranța-n tine
Și focul sacru de a-L vedea?
Tu cauți un răspuns chemării
Cum caută un mag o stea.

Te prinde-afară miezul noptii,
Cu ochi spre cer te scoli în zori
Și, ca de fiecare dată,
Tu cauți Norul printre nori.

E toamnă, plouă, cade bruma
Și-n frig astepți din cer veștminte.
Mai crezi? Mai vine? Ce zici, tată?
El vine, tată, că... nu minte.




autor: Emil Mocanu Alangelei, poezia a fost publicată în volumul

       Strigătul de la Miezul Nopții

Cartea se poate comanda pe site-ul editurii Viață și Sănătate

sau telefonic, la:  021.323.00.20 ; 0740.10.10.34 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu