vineri, 17 august 2012

...aproapele meu?

             
     „Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, fă totuşi lucrul acesta, fiule: dezleagă-te, căci ai căzut în mâna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pământ şi stăruie de el. Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! Scapă din mâna lui cum scapă căprioara din mâna vânătorului şi ca pasărea din mâna păsărarului…”  
                                                   (Proverbe 6:1-5)

miercuri, 8 august 2012

Nedreptatea negoțului său

           Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit şi nu vei mai fi niciodată!” (Ezechiel 28:11-19)

    Am citit și am recitit cele spuse în dreptul celui care urma să se transforme din Lucifer, îngerul de lumină, în satana, împotrivitorul. Ce am înțeles legat de negoțul nedrept care l-a dus atât de departe de Dumnezeu:  
    De la o vreme funcționa asemeni băncilor din ziua de azi. În primul rând, satana nu a avut de unde să ia un model și să încerce să îl aplice. Ceea ce tocmai se întâmpla nu avea precedent! Asta înseamnă că sistemul păcatului a fost construit piatră cu piatră exact în acele momente... Căderea nici măcar nu a început de la întrebări fără răspuns! A început de la a compara cât de frums sunt eu vs. cât de frumos te pot vedea pe tine. Apoi vârtejul a ridicat încet, iar înțeleptul s-a lăsat prins în capcana unei frumuseți mincinoase.
    De ce am spus că funcționa asemeni băncilor din ziua de azi: fiecare întrebare adresată unui alt înger aduce un răspuns (și tăcerea e un răspuns!), fiecare vorbă scoasă dintr-un context aducea alte judecăți, alte întrebări, tot ceea ce însemna convingerea unui anumit înger, supus cu șiretenie judecății altui înger, lăsa loc de interpretare... Știți că e o mare probabilitate ca dumneavoastră să vă rezolvați problemele financiare cu banii mei? Da, cu banii pe care tocmai vi i-a împrumutata banca, pe care cu o zi înainte i-am dat eu băncii să facă ce vrea cu ei, dar să îmi dea peste un an dobânda promisă, de altfel mult mai mică decât dobânda pe care dumneavoastră o veți da băncii pentru împrumutul efectuat...
    Dacă majoritatea clienților unei bănci ar vrea să își retragă banii din respectiva bancă, într-o perioadă scurtă, acea bancă ar avea probleme serioase. Dacă îngerii înșelați de satana ar fi încercat într-o „adunare administrativă” să discute liber unii cu alții, satana ar fi avut probleme serioase. Ar fi fost foarte mirați de noua formă în care au fost turnare gândurile și cuvintele lor... Dar nu s-a întâmplat așa. Bulgărele odată pornit, a devenit avalanșă! 
    Rămâi în Lumină, restul e simplu!

duminică, 5 august 2012

scenariu simplu pentru cifra doi


Isaac e o căsuță de lut cu ferestre întunecate
într-o zi a venit iedul cu inimă tânără
ușa s-a deschis larg iar înăuntru un glas a rostit să fie iar lumină
imediat îngerul creț care însoțea femeia și vânătorul de lucruri firești
le-a smuls acestora ochii și a făcut din ei un drum spre capătul lumii

așa punem aici casa cu fată și zâmbet acolo fântâna cu zâmbet și pălărie de paie
magazinul de vorbe și zâââmbet
ajunge cu atâta zâmbet m-am scârbit aici o crescătorie de porci

n-a fost nicio pădure aici a fost doar o plasă prin care am lăsat minciuna să mă lovească
din toate părțile
mama e un cuvânt care aruncă săgeți prin copacul cel mare și îmi străpunge adăpostul
ce roată strâmbă e cuvântul frate întotdeauna mai mare
de ce tată dar tata e acum o palmă care trezește universul la realitate
tu bucură-te de acest fiul al meu

cât mai avem până la râu două ceasuri de aur tresar
în trupul vechi de lut se stinge focul

joi, 2 august 2012

Suferința


                                       autor, Florian Guler

Suferință, veșnic nouă și mereu neașteptată,
Toate pot a le deprinde, dar pe tine niciodată.
Tu mă afli orișiunde, sus pe deal ori jos în vale,
Și îmi pui mereu pe umăr, un sac nou și-o nouă jale.

Suferință, taina vietii, ce-ntâlnești în jurul tău,
Treci prin foc și prin cuptoare, prin ciocane si ilău.
Ca să-mi dai desăvârșirea, tu un meșter făurar,
Mă frămânți, mă-nvârți pe roată, între palme de olar.

Suferință, ploaie rece, când prefaci pământu-n tină,
Tu-nmoi bulgării din brazdă să scoți florile-n lumină.
Suferintâ,  daltă sfântă, tu-mi dai chipul lui Cristos,
Mai umil, mai blând și harnic, slujitor mai credincios.

Suferință, ai o vreme … nu te-aduce întâmplarea,
Chiar de nu pot a-nțelege îți sărut îmbrățișarea.
Suferință, drum de lacrimi și cu harul mângâierii,
Suferință, calea crucii!… calea crucii și Învierii.