joi, 12 iulie 2012

Nimic nu sunt!

Costache Ioanid:


nimic nu sunt, un strop de tină
în care ai pus un bob de grâu,
un ciob în care-aduni lumină
pustiu din care scoți un râu,
 
nimic nu sunt, un rob netrebnic
chemat ca jugul Tău să-l port
să dau deoparte piatra rece
când Tu dai viață vreunui mort

nimic nu sunt, o cupă spartă
din care faci un heruvim,
sunt omul ce te-a dat la moarte
fără să-i pese de-al Tău chin

nimic nu sunt, iar Tu ești totul
și Tu te-ai dat ca preț al meu
făcând din pieptul meu chivotul
ce-l poartă-n El pe Dumnezeu

nimic nu sunt, nimic sub soare
dar Tu te-ai dat pentru nimic,
în veci să fii mereu mai mare,
să fiu în veci, mereu mai mic!