duminică, 15 aprilie 2012

Steagul lui Dumnezeu!



    Împăratului Siriei i s-a tulburat inima. A chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Nu voiţi să-mi spuneţi care din noi este pentru împăratul lui Israel?” Unul din slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, împărate, domnul meu; dar prorocul Elisei, care este în Israel, spune împăratului lui Israel cuvintele pe care le rosteşti în odaia ta de culcare.” Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă şi vedeţi unde este, ca să trimit să-l prindă.” Au venit şi i-au spus: „Iată că este la Dotan.” A trimis acolo cai, care şi o oaste puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a ieşit. Şi iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai şi care. Şi slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: „Ah! domnul meu, cum vom face?” El a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei cu noi decât cei cu ei.” Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Şi Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elisei. 
(2 Împăraţi 6:11-17)

    O zi care începe altfel pentru mulți oameni:
    Un împărat, tulburat de nereușitele planurilor sale, se hotărăște să rezolve problema! „Cum se face că împăratul Israelului cunoaște ceea ce ar trebui să cunoaștem doar noi? Clar că e vorba de trădare!” Unul dintre slujitori, posibil un rob israelit, spune împăratului o taină care i-ar fi putut schimba viața lui și întregului popor: „este acolo un om care știe, indiferent de mulțimea celor care îți păzesc dormitoarele, cuvintele rostite de tine înainte de culcare!”  Hotărârea? Un om care nu a înțeles nimic: „mergem să ne războim cu ei...” Dacă lui Elisei Dumnezeu îi spunea secretele împăratului, cum să nu îi spună „îndrăzneala” strigată în gura mare! Dar dacă acest Elisei e slujitorul unui Dumnezeu care se pricepe doar la spionaj, iar în ce înseamnă putere și luptă nu poate face față?!
    O armată așezată în jurul unei cetăți, pentru a-l prinde pe cel căruia „Nu se știe cine” îi spune totul! Ce mai așteaptă această armată, de ce nu au atacat noaptea?
    Ghehazi, un om care îi slujește lui Elisei, are parte de o trezire „șoc”! Deși seara a fost una liniștită, iar somnul odihnitor, dimineața îl surprinde: cetatea e înconjurată de dușmani! Aha, nu-i a bună...
    În scena prezentată, personajele descrise până acum au ceva în comun:  deși se desfășoară pe două planuri, pământesc și ceresc, se pare că au acces doar la ce se întâmplă pe pământ. Altfel spus, sunt ca niște participanți orbi la un război adevărat! Care sunt efectele acestei „orbiri”? Pentru unii entuziasm și speranța unei victorii imposibil de realizat în condițiile în care nici nu știu cu cine se luptă... Pentru alții, doar teamă!
    Dintre cei cei implicați în necazul de la Dotan, cel care este ținta atacului (din cele scrise nu-mi dau seama dacă a fost nevoit să iese afară ca să vadă despre ce este vorba. Îmi amintesc replica unui general rus, căruia un soldat îi raportează speriat cifrele uriașe reprezentând „inventarul” oștirii inamice: „soldat, am venit aici să-i batem, nu să-i numărăm!”), e vorba de Elisei, nu are nevoie să vadă, să numere, să se convingă dacă e „pe bune” ceea ce se întâmplă afară. Alta chestiune are nevoie de rezolvare: să plece urechea spre vocea Aceluia care știe EXACT situația! După ce înțelege planul lui Dumnezeu pentru el, omul poate continua să rămână om, fără disperarea sau bucuria care pot da naștere la neoameni...    
    Scurtă concluzie? În lupta cu Dumnezeu, poate învinge doar Dumnezeu! Nu, nici măcar Elisei nu învinge în lupta cu sirienii, nu de alta, dar nu e lupta lui... Chiar dacă e prezent pe acest front, el nu e unui din luptători, el doar steagul lui Dumnezeu, în jurul căruia stau adunate oștirile cerești...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu