vineri, 3 februarie 2012

Plângerile lui Laodiceeus...

 - De ce în timpul ăsta, în familia asta, în țara asta, în biserica asta, în Laodiceea asta?! De ce? De ce lupta asta, de ce „răceala” asta, de ce viața asta, ispitele și luptele astea, de ce oamenii ăștia, de ce căderile astea, de ce?
 - Ca să fie altfel, ar fi trebuie să te naști în Eden... Ca să te naști în Eden, ar fi trebuie să nu „guști” fructul cu pricina...
 - Adică EU să nu gust!
 - Ești absolut sigur că nu ai fi gustat...?
 - Ai dreptate, sunt la punctul în care „de ce?” se poate transforma ușor din întrebare în acuzație.
 - Ok, dar de ce nu în vremea patriarhilor?
 - Cam în vremea în care Avram pleacă nu știu unde? Sau poate vreun Iacov adormit cu capul pe piartă...
 - Prea seamănă cu ce fac eu acum... Timpul Evangheliilor?
 - ... n-are unde să-și plece capul...
 - Tot mai bine cu „prima casă”, ai dreptate! Reforma?
 - Inchiziție îți spune ceva? Sau voiai de partea cealaltă?
 - Doamne ferește! Deci...
 - O să fie cândva o vreme a răspunsurilor.
 - A tuturor răspunsurilor?
 - Absolut! Toate răspunsurile de care ai nevoie, nu înseamnă răspunsuri la toate întrebările tale.
 - Păi?...
 - Unele întrebări sunt doar umbre care vor dispărea când va veni dimineața...
 - Și până atunci?
 - Nu mai crezi?
 - Ai dreptate!
 - Păi?...
 - Ninge! Am plecat, mai vorbim! Bye!

    Nici vorbă despre un dialog între mine și Dumnezeu în cele scrise aici! E doar un dialog cu mine însumi într-un oarecare moment de cădere pe gânduri... Și chiar ninge! Aha, și cred că și Dumnezeu e aici!

2 comentarii:

  1. Doar tu ,cu gandurile tale...
    Frumoasa relatare!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, sfantul obicei de a cadea pe ganduri! Din nefericire, din cauza vitezei, tot mai rar intalnit la oameni... Multam de comentariu, toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere