duminică, 5 februarie 2012

între lacrimă și sărut murdar



ce gând dumnezeiesc dumnezeiește a căzut peste tine omule
de te-a despărțit acum la capăt
între lacrimă și sărut murdar
eram copil când am luat cu mine în Grădină
somnul pe atunci de toate zilele
fără să știu cât de aproape e
cântecul cocoșului întreit de întregita minciună
și eram mare
când mi-au roșit în palmă arginții
de atâta matematică proastă
câtă am îngăduit sufletului meu
dar vai cum nu am știut calcula
că Dumnezeu minus oricare iudă
egal Dumnezeu plus o cruce plus unsprezece
și lui Petru să-i spui
lui Petru care va paște de-a pururea mieii

2 comentarii:

  1. frumos poem... candva scriam si eu pozii si e ram credincios..am luat- insa pe un drum gresit... am devenit un dependent de jocuri de noroc. de atunci si puterea creatiei mi-a disparut, si frica fata de Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere
  2. din fericire, Dumnezeul Tau nu te-a lasat sa pleci singur pe drumul gresit. A fost cu tine mereu, e cu tine si astazi, chiar acum cand incerci sa introduci un link de reclama in comentariul de pe un site crestin:) cu simpatie, siloxy!

    RăspundețiȘtergere