sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Pilda semănătorului (1)



„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului. (Luca 8:5)


Matei 13:19 - Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum. 

Marcu 4:15 - Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei. 

Luca 8:12 - Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiți.

Auzirea Cuvântului lui Dumnezeu e socotită în „pilda semănătorului” drept  semănare în ogorul inimii. Dar despre ce putere a celui rău vorbește aici Cartea? Din varianta scrisă de evanghelistul Matei, faptul că acest Cuvânt nu este înțeles, dă posibilitatea răpirii acelui Cuvânt din inima ascultătorului. Poate fi învinuit un om că nu înțelege? Felul în care e spusă parabola de către Isus, dă de înțeles clar că semănătorul și-a făcut bine partea. Mai departe se vorbește despre responsabilitatea „pământului”.
Locul aflat lângă drum nu poate oferi profunzimea de care are nevoie sămânța pentru a rodi. Doar auzirea Cuvântului, fără stăruință asupra înțelesului Său, fără rugăciunea sufletului care știe clar că adevărul e deasupra capacității lui de a înțelege, sămânța nu poate aduce rod. E degeaba ascultarea și răs-ascultarea, citirea și re-citirea, fără schimbarea poziției… Cum se poate înțelege răpirea Cuvântului? Dumnezeu nu „joacă” singur această partidă de „șah”, deși, dacă privești cu ochi nespirituali, toate cele 32 de piese au culoarea gri. După ascultarea Cuvântului, mutare a binelui, urmează „vizita” ideilor răului. Inima are straturile ei, la fel ca ogorul. Dacă sămânța nu poate pătrunde adânc, printr-un om, printr-o carte, printr-o idée cel rău va face totul ca ea să dispară. Din pilda semănătorului înțeleg că sămânța cu cât mai adânc îngropată în inimă, cu atât mai greu de răpit… Păstrarea seminței la un nivel superficial trădează neînțelegerea valorii ei, e ca o ofertă făcută celui rău în eventualitatea unei negocieri.
Ce îl poate face pe un om să-și aleagă poziția „lângă drum”? Credința e un dar al lui Dumnezeu. Doar El știe acum (și omul va afla cândva) cât se luptă fiecare din noi să nu primească darul acesta! Acceptarea darului înseamnă să iei viața în serios. A sta lângă înseamnă a spune că ești gata să te urci în prima „ocazie”, fără să conteze direcția sau sensul, contând doar confortul și lungimea călătoriei.
Da, aveți dreptate, pilda nu se oprește aici! Zile faine, credință puternică!    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu