joi, 24 noiembrie 2011

Mergem înainte?



Cu mulți ani în urmă Biserica Lui era în stare de orice sacrificiu, convinsă fiind că se va întoarce în curând, că timpul e atât de scurt...
Cu doar șaisprezece ani în urmă, într-o seară ca oricare alta, am deschis Cartea altfel decât o făceam de obicei. I-am promis că Îl voi aștepta, că voi fi parte a Bisericii Lui. Am cunoscut oameni a căror zile se încheiau cu Dumnezeu și ale căror dimineți erau pline de prezența Lui.
Astăzi trăiesc simțământul că e din în ce mai puțin așteptat... Ce se întâmplă? Ușor de descris, greu de înțeles.
Un țăran a pornit într-o dimineață spre oraș. Era pentru prima dată când pornea pe acest drum. Neavând o hartă la îndemână, s-a rătăcit în curând. În drumul lui a întâlnit un om și l-a întrebat despre distanța până la oraș. „Două ore!”, a venit răspunsul. Înarmat cu prețioasa informație, țăranul nostru și-a continuat călătoria. Au trecut trei ore de când a aflat că mai are... două ore de mers. Orașul... nicăieri! A întâlnit alt om, căruia i-a adresat aceeași întrebare. Răspunsul? „Cam cinci ore de mers...” Concluzia? Omul era pe drumul care duce la oras, dar mergea în direcția opusă.
Situând-o în timpul real, fizic, venirea Lui e mai aproape acum. „Atașând” timpul dimensiunii bisericii și planurilor ei, venirea Lui era mai aproape acum două mii de ani. A devenit creștinul un Adam speriat de prezent și de întâlnirea cu Dumnezeu, iar acum fuge speriat înapoi în istorie, în căutarea unui pom care să îl ferească de...? De ce, de cine...?!
Bineînțeles, ceea ce scriu eu aici nu e inspirat din fapte reale. E doar ficțiune. Reale sunt doar efectele...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu