sâmbătă, 29 octombrie 2011

Spaţiu şi timp




        "El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor" (Faptele apostolilor 17:26)

Scrisoarea aşezată cu grijă într-un plic, drumul lung şi o cutie poştală în care era foarte posibil ca vestea să ajungă târziu. Înainte de acest sistem, presupun că era o adevărată cursă de cai, o trăsură veche, printre multele bagaje ducând şi scrisoarea cu pricina. Urmează telegrafia şi “voinicul” internet, dincolo de care… Îmi mai aduc aminte de telefonul vechi şi atât de folosit de mai toată lumea din sat. Avea o “manivelă” mică, la care un nene rotea cu mare îndemânare. Spunea scurt câteva cuvinte, după care întindea bunicii receptorul: “Ţine, i-am prins!”
        Refuz să descriu prezentul, faza în care au evoluat cele descries mai sus! Ştie toată lumea despre ce e vorba. De ce am început în felul ăsta?
        Omul a reuşit să “învingă” spaţiul. Bicicletă, maşină, avion, rachetă… Scrisoare, telefon, e-mail… E drept, a fost o luptă grea, spaţiul împotrivindu-se din răsputeri. Dar iată-l pus la pământ…  Ce urmează să facă omul cu marea-i cucerire? Istoria ne spune că ăsta e un punct critic, în care biruitorul demonstrează cât din biruinţă e în stare să poarte. Dar dacă spaţiul şi timpul sunt într-un raport a cărui modificare înseamnă dezechilibru? Apoi, ce încearcă omul să realizeze urmînd acest “mai repede, mai mult, mai departe!”? Cum învingem timpul? Datorită vitezei, se economiseşte timp. Ce facem însă cu timpul câştigat? Îl dăruim mai departe vitezei?... De unde vine ilogica foame de timp şi spaţiu? E drept, putem grăbi câte ceva, dar naşterea şi moartea vin fără să ne ceară permisiunea.
         Ritmul “indicat” de Dumnezeu nu e ritmul impus de societate. Dar eu trăiesc în societate… O fi, dar de fiecare dată când mi se încurcă viaţa, alerg la Dumnezeu cerând indicaţii! Altfel spus: trăieşte încet, s-ar putea ca inima ta să aibă nevoie de linişte pentru a bate drept, pentru a iubi, pentru a crede… Prea puţine activităţi purtând eticheta “TREBUIE”,pe care le-ai primit în dar de la mama societate, trebuie cu adevărat. Părerea mea!
          Tocmai se derulează viaţa într-o zi de sâmbătă. Vis!

2 comentarii:

  1. Unele fapte, lucruri, chiar TREBUIE, insa analizand amanuntit, ar trebui sa facem diferenta intre ce trebuie cu adevarat, si ce putem pune ca plan optional, incat am elimina stresul.

    RăspundețiȘtergere
  2. de cat stres o fi nevoie ca sa eliminam stresul?:)

    RăspundețiȘtergere