vineri, 30 septembrie 2011

se caută căutători pricepuți


Dumnezeu Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput şi să caute pe Dumnezeu. (Cartea Psalmilor,  53:2)

Se caută oameni pricepuți în a căuta… Cred că atunci când Dumnezeu ne-a dat viața în DAR, exact asta a făcut! Nu ne-a chemat la viață cu condiția de a-L căuta pe El, de a păzi porunci, de a ne chema cândva la judecata în care să fim declarați... morți. Doar că ne-a făcut marele dar al vieții într-un moment în care nu ar fi fost corect să nu ne aducă aminte și de lucrurile enumerate mai sus. În mod normal, prin normal înțelegând starea dinainte de căderea în păcat, de posibilitatea săvârșirii răului (sau mai clar, de imposibilitatea nesăvârșirii acestui rău!), nu era nevoie de așa ceva. În același mod normal, nu era nevoie de căutare unui Dumnezeu pe care îl știai lângă tine, așa cum nu era nevoie să înveți la școală despre păzirea unor porunci care constituiau deja structura primară a caracterului tău, fiind naturalul tău. Concentrarea asupra atenționărilor venite de Sus, fără analiza mediului în care trăim, naște atei, ori mai rău, împotrivitori. Bucuria primirii vieții, fără a lua în seamă sfaturile lui Dumnezeu, naște oameni îngroziți de ceea ce se întâmplă în jurul lor. În fiecare din cele două situații, creștinismului i se schimonosește chipul într-un fel sau altul. Astfel se poate explica atitudinea acelui Isus înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Acestea fiind înțelese, putem începe să vorbim despre pricepere în a căuta pe Cel care te caută... În rest, zile bune, prieteni, din ce în ce mai bune!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu