joi, 1 septembrie 2011

Prețul umbrei tale (pilda smochinului)


El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne”, i-a răspuns vierul, „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.” 
(Evanghelia după  Luca, cap.13, vers.6-9)


Într-o zi, în frizeria a cărei proprietar era un ateu declarat, au intrat doi oameni. Unul din ei, după ce a salutat respectuos persoanele de față, aratând spre cel care îl însoțea, spune răspicat: „Iată o dovadă clară că nu există frizeri!” Cel spre care arătase, era un om al străzii, avea un păr lung și murdar și o barbă neîngrijită. Ce a însemnat de fapt toată scena: cu ceva timp în urmă, frizerul arătând spre spital, declarase: „Dacă ar exista Dumnezeu, nu ar mai fi suferință!”
A trecut ceva vreme de când am încetat să iau apărarea lui Dumnezeu. Am observat că se descurcă bine și fără intervențiile mele. Adevărul, oricât de tare ar fi îngropat în apa chioară a minciunii, va ieși la suprafață asemeni uleiului. De ce am ales să postez ceea ce scriu acum? Pentru că știu, într-o zi, fiecare om va merge înaintea lui Dumnezeu și va da socoteală de... prețul umbrei sale.
Stăpânul viei, cel din parabolă, era responsabil pentru fiecare bucățică de pământ din via sa. Aceasta era proprietatea lui și de înțelepciunea cu care administra această proprietate depindea bunul mers al familiei. Să aibă un smochin în grădină, nu era ceva rău. Să aibă însă un smochin care nu aduce roadă, asta era rău. Să smulgă smochinul care umbrea pământul degeaba, era logic. Dar poate că era la fel de logic să asculte de cel care îngrijea via și care îi cerea să mai lase smochinul încă un an. La urma urmei, scopul sădirii smochinului era beneficiul fructului... Dacă însă smochinul rămânea încă un an și nu aducea rod, omul nostru ratase un an în care acel pământ umbrit de pom, ar fi găzduit o plantă roditoare. În calcul însă ar mai încăpea și alt factor. La urma urmei, de-asta era smochinul acolo, pentru că dorința stăpânului era să aibă în vie un smochin roditor! În acest caz, valoarea a ceea ce ar fi devenit smochinul în caz că dădea rod, era mult mai mare decât ce s-ar fi putut întâmpla acolo după smulgerea lui...
„Butucii de vie, privind unii spre ceilalți, au început discuția:
- Hmmm, cam multă răbdare pentru smochin...
- Da, așa cred și eu!
- Poate va rodi și apoi ne va părea rău de ce am spus acum, mai bine așteptăm.
- Dacă era vreunul dintre noi, demult ardeam...
- Ei lasă, nu e chiar așa. De fapt, de ce ne-am compara cu un smochin? Habar nu avem cum funcționează...
- Hei, tu, Bătrânul viei, de ce zâmbești și nu zici nimic?
- Îmi place discuția voastră. Dar dacă tot vreți să spun și eu ceva, poftim: de când sunt eu aici, stăpânul viei nu a greșit niciodată în vreo hotărâre luată. Și ar mai fi ceva: e pământul lui.”

Poate că omul spre care privești, e în anul de răbdare a lui Dumnezeu. De ce ai privi urât înspre Cer, dacă tot nu  știi despre ce e vorba? Poate că dacă ar fi „smuls” de pe pământ ar fi mult mai bine! Dar dacă omul ăsta ar deveni ceea ce așteaptă Dumnezeu să devină, ai mulțumi lui Dumnezeu pentru El în fiecare zi. Bineînțeles, aceste cuvinte ar putea fi spuse în dreptu tău! Poate că în experiența pe care o trăiești vizavi de un om sau altul, cel care e în centrul atenției ești tu! Iar felul tău de a alege să vezi lucrurile, comportamentul tău și concluzia la care ai ajuns sunt „rodul” tău!
Cred că ar fi bine, ca oameni, să privim din când în când la umbra pe care o aducem pământului și să ne întrebăm serios dacă nu cumva, în locul pe care îl ocupăm, altfel de om ar fi făcut mult mai mult bine decât facem noi. Pentru că locul în care creștem zilnic, în bine sau în rău, se află undeva în centrul luptei dintre bunătatea lui Dumnezeu față de noi, bunătatea lui Dumnezeu față de oameni și dreptatea pe care trebuie să o păzească. Dacă tot suntem AICI, de ce să fim degeaba?


2 comentarii: