joi, 5 mai 2011

Vorbele acelui om…



                Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?” Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”
(Ev. După Ioan, cap.7, vers.45-46)

                Preoții și fariseii, cei care au trimis aprozii pentru a găsi ceva greșit (greșit însemna bun de folosit ca probă într-un viitor proces…) la Isus, nu au luat în calcul un element simplu, pe care Dumnezeu l-a pus la baza propovăduirii Evangheliei: Cuvântul! Astfel, aprozii au fost trimiși să-L asculte și să_l urmărească pe cel care era Cuvântul întrupat.
                Într-o anumită întâmplare, o femeie săracă a primit o biblie. Cel care i-a dat-o a întrebat: „ai citit vreodată cartea aceasta?”. Răspunsul ei e mai valoros decât o mulțime de cuvinte negândite: „Nu, nu am mai citit cartea aceasta; de câte ori am încercat, am înțeles că ea e cea care mă citește pe mine.” La fel au pățit aprozii. În loc să găsească ereziile din vorbele lui Isus, s-au văzut pe ei înșiși analizați de cuvintele Sale.
                Inteligența nu înseamnă mare lucru fără bunătate, fără sinceritate, fără înțelepciunea… inimii. Mirarea aprozilor ar fi trebuie să trezească interesul preoților. Dar cine și ce să mai învețe un om care „știe totul”? Fără a lua în calcul ignoranța care umilește, cred că putem să luăm în considerare faptul că întotdeauna mai este loc pentru învățătură. În ce privește Cartea, locul acesta este întins și adânc…
                Omul care L-a ascultat cu atenție pe Isus, cel puțin o dată, are parte de experiența unei lupte îndelungate, la nivelul rațiunii, al simțirii…
                La procesul, inevitabil de altfel, în urma căruia a fost condamnat la moarte, Isus a întrebat dumnezeiește (atotștiitorul nu știa să se poarte altfel) pe unul din aprozi, pe cel care din exces de zel  îl lovise: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?” (Ev. după Ioan, cap.18, vers.23) Întrebarea conține un îndemn, unul… simplu, la care e chemat fiecare om care L-a ascultat vreodată pe Isus: nu ucide mirarea, ea poate fi drumul pe care Dumnezeu vrea să te ducă acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu