sâmbătă, 28 mai 2011

Voi sunteţi!






    Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni. (Ev. după Matei, cap.5:, vers.13)


    Da, voi sunteţi sarea pământului, cristalele acelea mici pe care oamenii le pot găsi în cele mai mici şi neînsemnate magazine. De aceea, chiar dacă sunteţi nepreţuiţi atunci când e vorba de gust, preţul vostru nu este unul nespus de mare. Prea puţini din cei care se bucură de o mâncare ce conţine sarea cunosc chinul dezlipirii de pământ şi drumul sării până la mesele lor. Dar nimic nou în asta, pentru majoritatea oamenilor e mai importantă atmosfera prezentului decât găsirea unui loc pe harta istoriei.
    Aveţi vreo problemă în ce priveşte identificarea? Cartea nu spune nicăieri că va trebui să vă chinuiţi ca să deveniţi sare, nici că va trebui să înţelegeţi exact procesul întâlnirii şi rămânerii împreună a sodiului cu clorul. Exact! Se spune simplu: voi sunteţi! E suficient să fiţi dintre aceia care atunci când citesc „Fericirile” se simt fericiţi...
    Despre pericolele care vă pasc atunci când deveniţi sare? Teoretic, nu e nici un pericol… Aha, aţi citit despre aruncarea în stradă şi despre nepăsarea cu care oamenii calcă în picioare sarea? Ce-ar fi să citiţi versetul în felul acesta: câtă vreme eşti sare nu ţi se poate întâmpla nimic rău?! Din câte ştiu despre voi, nu aveţi alte planuri decât acela de a rămâne sare până la capăt…
    Şi acum, la treabă! Tot ce trebuie să faceţi e să daţi gust vieţii şi să duceţi binele acolo unde veţi ajunge, altfel spus, să fiţi voi înşivă! Prea mult timp până la capăt nu a rămas. Iar voi sunteţi unul din motivele pentru care Dumnezeu încă mai poate „înghiţi” această lume...     

3 comentarii:

  1. Becea Grigore31 mai 2011, 07:59

    Imi place cat de scurt si concis ai scris. In fuga diminetii cand le citesc eu, cand timpul te preseaza aiurea, nu am loc de mai mult de doua sau trei idei, ca tot le uit. Atunci cand au fost spuse suficiente cuvinte, ceea ce este in plus dilueaza. Nu ca te laud in public, dar vad ca stii sa faci cafeaua tare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Noa serbus.
    Chiar şi când este călcată în picioare, sarea este mulţumită pentru că se ştie utilă. Şi asta, pentru că şi lucrurile au simţirea lor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bro' Grig, avantaje si dezavantaje! unii se uita la cuvintele astea putine intreband mirati unde sunt celelalte:) noi, astia cu putine cuvinte, ne uitam la ei intreband mirati... "care celelalte?" Si iaca asa! Da' ma bucura binisor cele scrise de tine:) Thx!

    Multam de comentariul inspirat, abbilbal! dupa cum lemnul arde voios ca sa dea caldura si apa e la fel de apa oricare i-ar fi folosul, la fel sarea e multumita chiar si sub taplile omului. singura-i grija, sa ramana pentru totdeauna sare...

    Toate cele bune si viata din belsug!

    RăspundețiȘtergere