joi, 26 mai 2011

Oriunde și oricum, dar al Lui!

    Iată de ce eu, Pavel, întemniţatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor… (Efeseni 3:1)

    Ce-o fi fost în mintea și inima lui Pavel când s-a gândit să se numească întemnițat al lui Isus Hristos? Mă gândesc la viața acestui Pavel. A urmat o școală bună, nu s-a oprit nici măcar la „liceu”, ci a continuat până la înaltul „doctorat” la picioarele lui Gamaliel. A devenit unul din cei bine văzuți de către cei a căror vedere conta pe vremea și în locurile în care a trăit. A primit înalta misiune de a apăra cu prețul vieții credința ce ținea laolaltă Israelul acelor vremi. Cât de lung să fi fost drumul de la respectatul Saul până la întemnițatul Pavel?
    Pentru că mi-e „greu” astăzi să scriu toată povestea devenirii lui Pavel, să analizez fiecare referință biblică despre conștiinciosul Saul, binefăcătorul Israelului și mare luptător împotriva lui Isus Hristos, mă rezum la a pune o singură întrebare (dintre toate științele se pare că mă pricep mai bine la a pune întrebări...): ești om normal atâta vreme cât, zăcând într-o temniță, poți scrie că tot „binele” din urma ta nu e mai valoros decât un morman de gunoi și că prezentul e mai mult decât ai îndrăznit să îți dorești vreodată?   
    Așa e, ce-ar fi să dau și eu un răspuns?! Apoi, cred că nu e greu să scrii orice despre tine și chiar să te lauzi cu prezentul în care te scalzi, dacă prin „al lui Isus Hristos” înțelegi ceea ce a înțeles Pavel când a „îndraznit” să scrie versetul de la care am pornit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu