miercuri, 25 mai 2011

În liniște, fapta…


    Şi i-a zis: „Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Faptele apostolilor 7:3)
     A ieși din țara ta nu este chiar cel mai simplu lucru, indiferent de numărul de oameni care locuiesc astăzi departe de țările în care s-au născut. Despre a alege să pleci din familia ta, nu cred că are rost să discutăm în sensul discutat mai sus. Apoi, a locui în țara ta și în familia ta e la fel de natural cu a respira și a crește... De ce a trebuit ca Dumnezeu să ceară astfel de lucruri lui Avraam?
    Mărginiți de timp și spațiu, normalul, naturalul sau firescul sunt calculate într-o îngustime dictată de tradiție și simț. Acceptăm cererile și ofertele societății în care ne naștem ca fiind dictate de o instanță în drept, superioară conștiinței și de nesupus unei examinări raționale. După acest model unii își fac cruce văzând „ce sunt în stare” să facă oamenii din alte culturi și neoprotestanți privind încurcați la cei care se opresc în dreptul unei biserici și făcându-și semnul crucii...
    Cei născuți cu cincizeci de ani în urmă, de dragul copiilor încearcă uneori să asculte muzica „plină de sens” a acestora, în timp ce generația tânără privește „înțelegătoare” la cât de „frumos” sună graiul și țitera ălor bătrâni de-acuma...
    Nimic din ce am spus până acum nu face parte din categoria anomaliilor greu de acceptat. Conflictele răsărite din deosebirile de mai sus, nu fac altceva decât să vorbească despre normalul acestor deosebiri. Ce poți spune însă despre individul care nu reușește să „aparțină” generației lui? Indiferent de mersul și schimbările „normale” la care e supusă omenirea, creștinul e chemat să crească și să accepte drept normal, natural sau firesc ceea ce Dumnezeu definește drept natural, normal sau firesc. Pentru omul privind mirat în jur și neînțelegând mare lucru din cele ce se întâmplă, Dumnezeu are o chemare asemănătoare celei făcute lui Avraam: „locul și timpul cărora aparții tu, există! Știu că nu se văd și știu că sunt prea puțini cei care ar putea să spună ceva despre ele. Ieşi din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta!”  la prima vedere e vorba de o simplă schimbare exterioară celui căruia i se cere să o facă. În realitate, această schimbare e urmarea normală a unei schimbări interioare la care a fost chemat omul: „ieși din tine însuți și lasă locul Celui căruia I-a fost destinat: Isus Hristos!”. Știu, e loc de multe întrebări aici. Răspunsul pe care îl va da cel care a răspuns chemării lui Dumnezeu va fi mereu același: fapta, împlinită în liniște.  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu