luni, 2 mai 2011

Bun, deci Dumnezeu


Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” „Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. (Ev. după Marcu, cap.10, vers.17-18)

             Cercul se restrânge ușor, de la lupta pentru a crede că există o viață veșnică, la a crede că viața veșnică se referă la fiecare om, inclusiv la mine. Uneori e simplu să cred că oamenii buni pe care îi cunosc vor fi mântuiți. Dar de fiecare dată când mă uit la mine, e greu de crezut că eu voi fi unul din cei mântuiți. Lucrurile devin simple atunci când îndrăznesc să ridic privirea spre Isus și să Îl întreb pe El. Are El un anume fel de a spune „ești mântuit”, încât nu lasă nici o urmă de îndoială.
              Unde e „greșeala” în felul de abordare a lui Isus de către tânărul din povestirea biblică? De ce acel răspuns al lui Isus?
              „Bunule Învățător” – din răspunsul pe care îl primește, tânărul acesta are de ales: - 1. Ori învățător, dar atunci nu putem vorbi despre bunătate în ce privește mântuirea lui, ori -2. Bun pentru a da sfaturi referitoare la mântuirea lui, dar atunci trebuie să Îl recunoască pe Isus ca fiind Dumnezeu.
               Care e lecția pe care nu ar trebui să o pierdem după înțelegerea acestei întâmplări? Mântuirea e prea prețioasă pentru a o așeza în  mâinile vreunui învățător, oricât de bun ar părea el. Biserica a primit rânduielile ce trebuiesc respectate de om, în general, pentru a a fi mântuit (deși, când spun Biserică s-ar putea să am vederi prea largi, ori prea înguste cu privire la identitatea ei). Dar când vorbesc despre mântuirea mea, nu pot vorbi despre mântuirea omenirii, în general. Va trebui să vorbesc despre rezolvarea problemei mele și despre calea, singura cale, pe care trebuie să pășesc eu în viață pentru a trăi cu adevărat. Spre exemplu, ucenicii sunt chemați să păzească poruncile, dar Petru e chemat să vestească Evanghelia într-un anume loc și să facă faptele care i-au fost pregătite lui dinainte (se spune că Petru a fost primul papă. Dacă e adevărat, atunci a fost unul din catolicii care nu au respectat jurământul celibatului). Toți evreii au fost chemați să trăiască după Legea mozaică, dar unuia i s-a cerut să vândă tot ce are, să împartă săracilor și apoi să Îl urmeze pe Isus...
                Mântuirea e primită în dar, dar e păstrată și dovedită prin ascultare.
               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu