vineri, 1 aprilie 2011

Știu, zilele trec…



Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.
 (Matei 18:2-3)

Se pare că bunătatea e un fruct care nu crește în grădina noastră. Nu e de ajuns să îngrijim locul, să obosim lucrându-i pământul, să trăim cu speranța că într-o zi vom redeveni cei care am fost cândva, suflete de copii, speriate poate doar de gândul că în viitor vor fi ceea ce suntem noi azi… Copilăria e asemenea unui deal în mijlocul câmpiei. Într-o zi Dumnezeu te ia cu El și urcând împreună dealul îți povestește și îți arată depărtarea, locul în care trebuie să ajungi pentru a fi tu însuți, omul cu care cândva în viitor te vei putea înțelege bine.  
Știu, zilele trec, timpul se depune pe amintiri precum rugina pe fier și uitându-te înapoi parcă nu mai recunoști mare lucru. Poate din când în când câte o rază trecând prin atât de bine păzita noastră maturitate, mai descoperă țelul și speranța omului la început de drum.
Isus a chemat copilașul în în mijlocul ucenicilor ca să răspundă la o întrebare: „Doamne, cine e cu adevărat mare în Împărăția Cerurilor?” În timp ce „ilustrația” stă între ei, Isus adaugă aceste cuvinte: „cu nici un chip”! Cu alte cuvinte, nu va merge așa cum ați crezut voi că merge. Urmând drumul pe care ați apucat e imposibil să ajungeți acasă.
Prea mulți oameni, atunci când se vorbește despre Împărăția Cerurilor, sunt gata să spună: „e religie, nu mă înteresează”. Isus a depășit ceea ce religia de astăzi și-a așezat drept hotar. Isus a vorbit omului. Ținta despre care a vorbit Isus nu e grădina în care vom sta tolăniți privind o veșnicie la inocenta  joacă dintre lup și miel. Isus vorbește despre împlinire, despre ceea ce trebuie să fie omul care e în stare oricând să se privească în față. Atât de trist faptul că religia prea și-a dres glasul ca să spună lucruri mari, pierzând astfel mesajul simplu lăsat de Dumnezeu în Carte…
Oamenii care încearcă să devină buni, inocenți, copii, încercând să facă abstracție de Dumnezeu, urmând un program de… dezvoltare personală (cumplit limbaj), cu nici un chip nu vor reuși în încercarea lor. Sfatul luI Isus e clar: mergi la Dumnezeu și El va avea grijă să se întâmple. A încerca fără Dumnezeu e ca și când ai vrea (dorință bună de altfel) să ajuți mugurii să devină frunze și flori, desfăcând cu grijă verdele crud și petalele. E nevoie de o putere la care nu mai avem acces… Altfel în urma noastră va rămânde o grămadă mare de intenții.
La ce ne ajută bunătatea în zilele pe care le trăim acum? N-am spus niciodată că ajută. Mereu mi-am spus simplu: trebuie.
Știu, zilele trec…


               


2 comentarii:

  1. Deci, din ultimul paragraf, inteleg ca Dumnezeu e de fapt Timpul... sau mersul natural si evident al lucrurilor :)
    atunci de ce mai exista?

    RăspundețiȘtergere
  2. de acord cu logica ta privind ultimul paragraf. asta daca prin normal si evident intelegi ce intelege Dumnezeu:) acu intelegi de ce mai exista?

    RăspundețiȘtergere