luni, 4 aprilie 2011

Întinde-ți mâna!

          Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
 (Marcu 3:1-5)


          Zilele omului cu mâna uscată. Zilele unui om neputincios în ce privește faptele întregi. În singogă se derulau de multă vreme lucruri obișnuite, rutină… Poate că prea des rolul dat regulilor e acela de a restrânge derularea unui program religios la „obișnuit”, de a păzi de ceea ce nu poate fi controlat, de apariția unor situații critice. Ce se uită când se adoptă această poziție vizavi de reguli? Un fapt simplu: Duhul Sfânt greu se înscrie în ceea ce numim noi normal și acceptabil. (oare de ce am scris „greu”? Sunt convins că e imposibil să se înscrie…) Era Isus unul din cei care nu respecta regulile instituite în sinagogă? În nici un caz! Ce nu au înțeles evreii?
          În timp ce ei vorbeau despre un Dumnezeu atotputernic al Israelului, trecând peste faptul că erau în robie, omul cu mâna uscată era un semn al problemelor nerezolvate ale acestui popor. Omul acesta era „legat” de infirmitatea lui. Există în islamism pedeapsa tăierii mâinii celui care este dovedit a fi hoț. Semnul acesta îl va însoți pretutindeni vorbind despre relele lui obiceiuri. În același timp, folosirea aceleiași mâini pentru a mânca, dar și pentru activități mai puțin „igienice” aducea un plus de rușine asupra acelei persoane. Ei bine, Israelul avea această problemă a unei mâini lipsă. Isus a venit pentru a rezolva problema și pentru a ridica această rușine.
          Din cel care are un loc undeva deoparte în adunarea poporului, ca orice păcătos vădit, omul cu mâna uscată, la cererea lui Isus ajunge să stea în milocul sinagogii: „Scoală-te şi stai la mijloc!” Privirilor încruntate ale celor răspunzători cu respectarea regulilor, Isus le răspunde printr-o întrebare: „Voi mai înțelegeți diferența între principiu și regulă?” Principiul e tradus în reguli și e cel care dictează. Regulile sunt trasate în linii mari și oricât te-ai chinui nu vei reuși să acoperi toate situațiile posibile în practică (dragostea e un principiu care e pus în practică prin respectarea poruncilor). O lecție simplă și valoroasă dată de Isus prin acea vindecare: omul (cu problema lui) e chemat să stea în mijloc, dar pentru ca lumea să mai poată merge înainte trebuie să se învârtă în jurul lui Isus (cu rezolvarea Lui). Ritualul trebuie să continue, dar el nu își va putea atinge ținta dacă prin ceea ce conține, un om este ținut la distanță de Isus, ori Isus este ținut la distanță de oameni…
          Știu, nu toți cei care stau înaintea lui Dumnezeu într-un fel sau altul vor fi vindecați de neputințele lor. O povestioară vorbește despre călătoria unui fost mercenar spre Ierusalim. Era infirm, într-una din luptele la care a luat parte o explozie i-a retezat piciorul. Acum, în cârje, dar cu sufletul drept, mergea să vadă locurile prin care, cu ani în urmă umblase Mântuitorul lumii. Întâlnindu-se cu foștii tovarăși de arme, care încă nu l-au cunoscut pe Isus, e întrebat: „Crezi că dacă mergi la Ierusalim, Isus al tău îți va da înapoi piciorul pierdut?” După câteva clipe de tăcere, omul le-a răspuns: „Nu, nu cred că îmi va da înapoi piciorul, dar cred că mă va învăța cum să trăiesc fără el.”
          Esențială nu e vindecarea fizică sau rezolvarea problemelor materiale; esențială e întâlnirea cu El. De acolo încolo, totul e să urmezi drumul către casă. Întinde-ți mâna!

2 comentarii: