marți, 29 martie 2011

„Nu pe Mine mă caută.”


                A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. Simon şi ceilalţi care erau cu El s-au dus să-L caute; şi, când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.” 
(Marcu 1:35-38)

                Greu de crezut că există sub soare probleme mai grave decât ale mele! Greu de crezut, de asemenea, că sunt probleme care necesită rezolvare mai urgentă decât problemele mele… Isus e gata să vindece oricând şi pe oricine. Sau nu aşa aţi învăţat voi la şcoală?
                Versetele citate din Carte ne vorbesc despre oameni care au fost nevoiţi să înveţe că lucrurile stau altfel. Cu o seară înainte Isus vindecase oameni, indiferent care au fost bolile care îi chinuiau. De atunci şi până în dimineaţa despre care vorbim noi, oamenii aceia au spus altor oameni. Şi iată, dis de dimineaţă, alţi oameni erau la uşa lui Petru aşteptând minunile lui Isus. O mare parte din religiile existente au ajuns să îşi calculeze credincioşia după numărul de oameni care caută să umple locul liber din biserici. Cred că ar fi fost tare nedumeriţi în dimineaţa la care se se referă versetele. Petru şi ceilalţi ucenici s-au dus să caute pe Isus. Aveau o veste bună pentru El: „Toţi te caută!” Ştia Isus înainte de a fi anunţaţ de către ucenici? Cred că tocmai căutarea de care vorbeau ucenicii era motivul principal al retragerii lui într-un loc ferit în care să se poată ruga.      
                Căutarea lui Isus nu e suficientă pentru găsirea lui Isus. Dumnezeu nu creează dependenţă. Dimpotrivă, una din ţintele lui Dumnezeu legate de om este tocmai eliberarea lui de oricare dependenţă. Oamenii aceia îl căutau pe Isus. Atunci de ce a fost nevoie de acel răspuns din partea Lui? Ucenicii ar fi trebuit să înţeleagă (nu au înţeles nici cu ocazia aceea) care este scopul venirii Lui printre oameni. Se pare că atât lor, cât şi oamenilor care au venit la ei, le-ar fi convenit o religie care presupune umblarea cu Isus cu condiţia sănătăţii, a pâinii şi a peştelui, în ziua de azi o religie a sănătăţii (oricare ar fi credinţa) şi a materialului indiferent de cantitate („indiferent” se referă la mult, nu la puţin).
                Dincolo de mirarea stârnită de gestul lui Isus, răspunsul Lui ar trebui să clarifice situaţia: „Nu pe Mine mă caută. Caută pe oricine ar face tot ce vor ei. Să mergem mai departe, alţi oameni au nevoie de noi.” Plecarea lui Isus din acea zi nu a însemnat părăsirea acelor oameni. El s-a întors mereu şi mereu căutând înţelegere din partea celor care îl caută.
                Înţelegi?
   

2 comentarii:

  1. cat adevar in cuvintele astea!Domnul sa va binecuvanteze! si pe cititorii dumneavoasttra si sa implineasca in noi dorinta de a-L cauta pentu vesnicia promisa si nu pentru lucrurile pamantesti ,care, de altfel,sunt trecatoare.si ca sa il citez pe un apropiat al meu"toate-or arde";dar mai bine sa "arda" inima noastra dup Cuvantul vietii vesnice decat o data cu lumea !! MARANATHA

    RăspundețiȘtergere
  2. Drept grait-ai! Domnul cu noi pentru totdeauna! MARANATHA!

    RăspundețiȘtergere