marți, 22 martie 2011

De-a îngrijorarea


                Nu vă îngrijoraţi, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei. (Matei 6:34)

                Cât de înțelept vă pare sfatul primit aici? La o citire „în viteză”, nu prea se potrivește cu felul de a gândi al oamenilor din ziua de azi. De fapt, azi e mai mult stress decât îngrijorare. Da, bună întrebare! Dar vă las pe voi să găsiți diferența...
                Textul nu cred că se referă la a nu te mai gândi la ziua de mâine, la a risipi cât mai repede cu putință resurse, orice ar însemna ele, pentru că mâine vor pica din cer altele. Mai degrabă e un îndemn la încetarea acelei îngrijorări care e rezultat al scenariilor construite (amănunțit și pe termen lung uneori) de iraționala teamă de ceea ce se poate întâmpla dacă... Și mai e vorba, cred, despre acea îngrijorare generată de probleme pe care nu le poți rezolva. Sunt ale tale, dar neavând rezolvare pentru ele, parcă... nu mai prea sunt ale tale. La urma urmei, referitor la aceste probleme, nici nu te concentrezi la găsirea unei rezolvări (ai înțeles că nu are rost), dar... omenescul parcă șoptește că nu e mulțumit.
                Aici vorbesc despre creștinul care atunci când a spus „Tatăl nostru” vorbea într-adevăr cu Tata. Iar felul acesta de a crede e la îndemâna oricui. De-asta se și numește „Tatăl nostru”...
                E greu să vezi așa cum trebuie o problemă care e a ta. E greu să te ridici deasupra și să vezi încotro se îndreaptă și ce dimensiuni primește încurcătura ivită. Cred că se poate vorbi despre două feluri de îngrijorare. Una care te „paralizează”, rezultat al unei întâlniri cu muntele răsărit în fața ta, imposibil de clintit prin complexitatea situației, alta care adună toată energia și o folosește într-un singur sens: ridicarea muntelui și aruncarea lui în mare! În acest din urmă caz, muntele e o (dacă nu neapărat) binevenită ocazie de antrenament în ale vieții, atunci sigur într-un exercițiu de a vedea modul lui Dumnezeu de a trata felul acesta de munte.
                Ce fel de om ești? Așa e, n-ar trebui să mă îngrijoreze faptul că tu ești unul din cei care se îngrijorează. Dar... parcă totuși, pot face ceva pentru a schimba situația! Isus a venit taman din altă lume ca să îmi spună că pot sta liniștit, marea mea grijă a devenit în primul rând grija Lui și abia mai apoi e mea.
                Astăzi a răsărit soarele. Oare cât o fi de primăvară?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu