luni, 28 februarie 2011

Sufletele oamenilor…

                Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim. A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?” Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.” Şi au plecat în alt sat.
(Luca 9:51-56)

                Încă șase luni și crucea de pe Golgota urma să răpească lumii pe Acela care iubea la fel de mult pe cei ce se urau de moarte...
                Nu erau samaritenii ospitalieri? Ba erau, dar de data asta faptul că Isus era în trecere prin Samaria pe drumul către Ierusalim, acolo unde oamenii se închină altfel, le-a șters orice urmă de simpatie față de El. Aveau bolnavii lor, necazurile și lacrimile pe care Isus le-ar fi șters de pe obrajii lor, dar... mai bine lipsă! Ca și când ar fi spus: „mai bine fără Dumnezeu, decât fără religie!”
                Nu erau apostolii oameni iubiți de Dumnezeu și în același timp iubitori față de semenii lor? Ba erau, dar de această dată răspunsul negativ primit de la samariteni la simpla lor cerere, a picat rău de tot peste așteptările lor. La urma urmei ei erau cei care își calcă pe mândrie cerând găzduire de la acești... păgâni idolatri. Citind versetele de la început, mă întreb dacă pentru israeliții din vremea lui Isus, Iona a fost un exemplu negativ sau un erou național? Cât de greu să fie să desparți religia de naționalism (sau măcar de falsul atașament la micul grup pe care crezi că îl reprezinți), înțelegând că mai presus de orice avem atârnă faptul că suntem?...
                De partea cui era Isus în toată cearta „religioasă” din vremea aceea? Ce s-ar întâmpla astăzi dacă ar fi aici? În ce fel s-ar închina? În „galeria” cui s-ar așeza?
                 Nimic mai trist decât să iubești la fel de mult oameni care nu se pot suporta unii pe alții  în numele unui Dumnezeu pe care nu Îl cunosc, în numele unor religii pe nedrept numite așa. Adevărul nu mai înseamnă nimic atunci când e umbrit de fulgerele omenești de ură și ipocrizie. Fiindcă Adevărul e Unul singur, întristat prea adesea de răspunsuri și întrebări, fără vreo urmă de răutate alegând să plece spre alt sat.
                 Apoi va fi lumină.
   
  

2 comentarii:

  1. Întâi suntem români, sau unguri sau ţigani sau ce om mai fi prin văgăunile astea dintre Carpati. Apoi, mai ridicăm puţin privirea spre orizontul de dincolo de deal şi suntem creştini, musulmani, mozaici, hinduşi...
    Ungurii ne cam stau în frumoasele ponoare împădurite şi taie lemnul, românii ne pierd bogaţiile spre Dâmboviţa, ţiganii fură şi nu muncesc şi musulmanii stapânesc fără nici un merit petrolul. Bine că au plecat saşii şi evreii că prea erau stăpâni peste toţi. Ortodocşi-s scârboşi că-şi pupă moaştele, catolicii mariile, pocăiţii sapă la rădăcina credinţei străbune.
    Nouă, tuturor celor care gândim aşa, ne spune Isus:
    "Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi".
    Nenorocirea este şi mai mare deoarece ştim: de ură suntem însufleţiţi. E bine aşa? Da, e bine, "până la moarte" cum ar zice Iona. Care mai e procentul de creştini pe aici?

    RăspundețiȘtergere
  2. nu știu nene care e procentu, că statisticile minte...:) Oare cât de oameni ar trebui să fim înainte de a fi religioși? Sau poate că întrebarea mea e pusă prost. Oricum, e timpul să schimbăm ceva. Bine-ai trecut și rămas pe aici!

    RăspundețiȘtergere