joi, 10 februarie 2011

singure tainele

ridică-te Atlas
și după ce vei fi răspuns la întrebare
vei fi liber
hai spune
cum de tu ești bine
iar pământul e rană
în locul în care-l purtai în spinare

nu-i de vină oceanul
degeaba privirea albastră
trece dincolo de păduri și nisip
spre orașul în care noi oamenii...
poftim
am închis acum orice fereastră
nimic nu mai arde
nimic nu se rotește în lipsa răspunsului
cu nici un chip

vă repugnă tăcerea
ei bine
iată
mereu rămâne loc pentru altă întrebare
probabil mai grea
rana și sângele
și întotdeauna gesturile sunt ale voastre
durerea e a mea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu