vineri, 25 februarie 2011

Identificare

                Hiram a mai zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care a făcut cerurile şi pământul, că a dat împăratului David un fiu înţelept, priceput şi cuminte, care va zidi o casă Domnului şi o casă împărătească pentru el! (2 Cronici 2:12)

                Unde este omul care zidește o casă Domnului Dumnezeului Său? V-ați mira dacă aș spune că îl întâlnesc în fiecare zi? Îl recunosc după zâmbetul acela de om împăcat cu sine însuși, după scrisul plin de nerv, alteori, prin care se disociază de tot ce e răutate, de tot ce provoacă durere... E sensibil și în același timp puternic, știe să rabde, dar spre fericirea celor de lângă el, nu poate să tacă atunci când e vorba de nedreptate. Hiram, scria cândva despre Solomon: „înțelept, priceput și cuminte.”
                Ei bine, omul ăsta în toată înțelepciunea lui a găsit cu cale să își consacre toată viața în desăvârșirea a două mari proiecte: să zidească o casă Domnului și o casă împărătească pentru el!
                Cum să zidești astăzi o casă Domnului? Că vrei sau nu, că mai îndrăznești să crezi sau nu, că vezi sau nu, venirea Lui s-a întâmplat, e la fel de reală ca și realitatea însăși. Frumusețea constă în faptul că nu a luat drept „ofertă” reprezentativă pentru locuit, locul pe care L-a primit pentru nașterea Sa, ci a plecat pe jos, încet, pe la fiecare casă. A fost și la casa împăratului și la casa săracului. Unii nu s-au sinchisit să Îi deschidă ușa, alții I-au dăruit cheile recunoscând în El pe Acela pentru care construiseră casa. Știu, Dumnezeu nu locuiește oriunde. Spre mirarea unora însă, acest Dumnezeu e gata să deschidă în viața fiecărui om, pe propria cheltuială un mare șantier. E gata să lucreze acolo ani și ani de zile, pentru ca într-un final, fericirea despre care amintesc (parcă tot mai rar) filosofii, să fie starea celui care se vede în sfârșit cu casa ridicată.
                Hiram a înțeles și transmis prin cuvintele versetului de început, un mare adevăr: nu poți avea o casă împărătească pentru tine, dacă la început nu ai ridicat o casă pentru Dumnezeu. Un tânăr împărat, cuprins de măreția unei viziuni asupra lumii și asupra a ceea ce avea să fie împărăția sa în viitor, îi spunea bătrânului său sfătuitor: „vom cuceri împreună partea de Răsărit, vom merge până la capătul lumii, toți împărații mi se vor închina și toate bogățiile vor fi ale mele! Atunci vei primi răsplata pentru tot ce primesc eu acum de la tine!” Zâmbind, bătrânul i-a răspuns: „N-ar fi mai simplu să faci lucrurile în ordine inversă?”
                Ordinea corectă e simplă și logică. Nu presupune riscuri, dar presupune existența acelui element, rar folosit, dar care se găsește cu îmbelșugare pentru cei care au nevoie de el: credință. Cel care crede va începe să rânduiască totul în jurul său, în această „casă” a sa, după cum Îi place lui Dumnezeu. Va întreba des, va observa gesturile și va începe să se înțeleagă din priviri cu Dumnezeul Lui. Va veni o zi apoi când va vedea mulțumirea lui Dumnezeu. Iar dacă va fi întrebat vreodată, de vreun înger curios: „Nu vrei să îți construiești acum și casa ta?”, va răspunde simplu: „Nu, nu mai vreau să cunosc altă bucurie decât aceasta a slujirii în Casa Tatălui Meu.”
                Și uite așa, târziu și frumos, dar pe deplin, vor înțelege oamenii cât e de binecuvântată această  locuire împreună.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu