joi, 10 februarie 2011

Betesda - imaginea lumii


                Pridvoarele lumii, neputând să încapă durerile și plânsul suferinței, dorința de vindecare și mai ales stingerea lentă a acestei dorințe, însoțită de gustul amar, dintre cele mai amare gusturi, acela al dezamăgirii de către viață. Oare de ce învață oamenii, mereu prea tărziu care e „materialul” într-adevăr bun de clădit vise? Și oare, dacă tot ne-a împărțit rânduiala pe categorii, de ce servim visele la „comun”? Zi de zi, cineva se ocupă de construirea unui ideal (pe ambalaj scrie normal ) în care ținta e fericirea, fondul e binele rezultat din prezența tuturor celor „indispensabile” vieții, iar sursa, răsucită bine în cuvinte, e simplul fapt că ești om.
                Urmează pornirea pe drumul ce duce deasupra a tot și a toate, înfruptarea din fructul libertății și bineînțeles, ca un mic semnal de alarmă, privirile și vorbele celor pe care îi credeai asemenea ție, mirarea crescândă la vederea sfărâmaților din pricina alunecării...
                Apoi vine vremea alinierii, înregimentării în rândul celor având trupul neputincios, târât în urma spiritului precum un zmeu cu brațele rupte alunecând prin înjositorul praf al drumului. Și mai mult decât fizic, alinierea se face la nivel social, acolo unde puterea își are ca sursă tocmai „puterea”. Orice legătură cu „puterea”, odată ruptă, produce o teamă neînțeleasă, înaintea căreia unii cedează și nu dintre cei mai slabi. Dacă nu ai reușit la timp să lași să ți se deschidă ochii aceia prin care poți vedea dincolo de gardurile de întuneric ale lumii, vei deveni sigur bolnavul privind neputincios la fericirea celor ce ajung primii la scăldătoare, atunci când se tulbură apa, fără posibilitatea de a înțelege că însănătoșirea care cere drept cale zdrobirea trupurilor celor mai bolnavi ca tine, e treapta spre agravarea bolii, e deschiderea porții prin care boala va păși biruitoare în chiar cetatea sufletului tău.
                Cum, folosesc prea mult negru? Ei bine, nu crezi că în treizeci și opt de ani am avut timp să adun destul negru încât să pot picta propria imagine a lumii?
                Dar nu mă voi opri aici! Nu mă voi opri fiindcă totul poate deveni altfel într-o zi ca oricare alta, privind un chip ca oricare altul, pus față în față cu o întrebare pe care nici un om normal nu o va pune vreodată aici la Betesda:„Vrei să te faci sănătos?”
                                                   (Evanghelia după Ioan, cap.5, vers.2-8)

2 comentarii:

  1. "Dacă nu ai reușit la timp să lași să ți se deschidă ochii aceia prin care poți vedea dincolo de gardurile de întuneric ale lumii, vei deveni sigur bolnavul privind neputincios la fericirea celor ce ajung primii la scăldătoare"... Te poti insanatosi , daca ai vointa sa recunosti ca trebuie schimbat ceva.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiu daca majoritari sunt cei care nu pot sa recunoasca ori cei care au recunoscut, dar nu au vointa de a schimba ceva... Mi se pare ca nu e foarte greu sa recunosti, cel putin fata de sine insusi e destul de simplu, mai complicat e sa gasesti puterea de a schimba ceea ce trebuie schimbat. asa le vad eu la ora asta. Thx de comentariu.

    RăspundețiȘtergere