marți, 25 ianuarie 2011

Lăsați-L așa!


                Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” (Evanghelia după Ioan, cap.11, vers.47-48)


                Creștinismul a trebuit să facă față de-a lungul timpului uneia din cele mai „omenești” ispite, aceea de a lua „sceptrul” din mâna Domnului și a pune mintea și inima omului la cârma istoriei lumii. Necazul e marea diferență de percepție dintre Dumnezeu și om, necazul e diferența dintre „calitatea” dragostei unui Dumnezeu și aceea a oamenilor. Cred că ăsta e unul din motivele pentru care istoria creștinismului și implicit istoria lumii arată așa cum arată. Mai mult, acesta e motivul pentru care viața omului care crede într-un Dumnezeu biblic e una adeseori confuză și absolut neconvingătoare.
                 Am citat versetele din Evanghelia după Ioan pentru a prezenta un mic adevăr: pentru ca totul să fie întocmai cum a spus Isus că va fi, acest Isus trebuie lăsat să facă ce crede EL că e bine să facă. Și tot ca un mic adevăr: omul are la îndemână varianta de a-l opri pe Dumnezeu să facă în viața lui minunile pe care le-ar putea face. Obositor de simplu...
                Cuvintele citate aparțin unuia din cei „mari”, care au înțeles mult, dar au ales să facă puțin. „Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El...” Minunile lui Isus arătau puterea lui Dumnezeu, dar consecințele calculate de necredința unora i-au oprit pe oameni să vadă această putere: „vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul”. Între credință și necredință nici măcar de echilibrul, de calea de mijloc atât de des pomenită de înțelepți nu se poate discuta. Creștinul nu este un om liber până când creștinismul său nu Îl lasă liber pe Isus...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu