sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Pământul din calea Semănătorului. Pilda semănătorului (1)


Pilda semănătorului, Evanghelia după Luca, cap.8, vers.5 - 8

                M-am întrebat adesea, de ce un semănător priceput și-ar arunca sămânța în locuri în care ar fi imposibil să dea rod? În vreun loc prea aproape de drum, în locuri stâncoase ori în locuri cu spini... Să presupunem că oricare din locurile acestea, atunci când sămânța este aruncată, arată la fel. Astfel, pământul de lângă drum arată la fel de promițător ca și cel din mijlocul ariei, aspectul celui care acoperă stânca, nu vorbește de grosimea sa, iar spinii încă nu au crescut în locul despre care vorbește Pilduitorul. Dar ce om al pământului ar fi acela care își permite să arunce sămânța la nimereală, fără să fie interesat dacă aceasta poate aduce roadă sau nu? În nici un caz, omul care al cărui grânar a fost umplut cu trudă și cu atât de multe riscuri din partea lui...
                O imagine de esență a acestei pilde: desprinderea bobului de grâu din mâna semănătorului, căderea ei în brazda pământului și mai apoi îngroparea ei în pământ. Cred că pentru țăranul trăind din ceea ce îi dă pământul, la timpul semănatului, sămânța e mai prețioasă decât ceea ce are la ora aia în hambar. Pentru omul care și-a aplecat viața deasupra brazdei, această sămânță e promisiunea lui Dumnezeu că va fi bine! După dureroasa, dar necesara desprindere de care vorbeam, îmi imaginez acel om trecând mai departe mult mai sărac, dar cu pace în suflet, stând de-acum înaintea unui Dumnezeu în mâna căruia e speranța pentru viitorul lui. Actul semănatului e un act de credință. Probabil te vei întreba: mai are și altă variantă în afară de semănat? La fel cum un agricultor nu are timp și loc pentru a pune această întrebare, pentru el semănatul fiind ceva natural, la fel pentru o parte a omenirii nu încape întrebarea „Ce variante mai are omul, în afara credinței în Dumnezeu?” Nici într-un domeniu, nici în celălalt, acest fel de a fi nu înseamnă indiferență sau nedorință de cunoaștere.
                Care fel de pământ din pildă crezi că e felul pământului inimii tale? Oricare ar fi, semănătorul din pilda noastră, aruncă sămânța peste toată aria, chiar dacă el cunoaște bine locurile cu probleme. Te-ai gândit vreodată ce căuta Iuda Iscarioteanul printre ucenici? De ce a investit Isus într-un om care apoi Îl va trăda? Alegerea lui Iuda a fost șansa acestuia de a înțelege. Iuda însă a socotit-o ca pe o ocazie pentru care s-a pregătit toată viața... Prețiosul bob aruncat în fiecare fel de pământ, reprezintă dovada de dragoste a Unuia care și-a riscat viața pentru ca rodirea pământului să fie posibilă. Prin moartea lui Isus omul nu a primit bunătatea, ci posibilitatea, mai mult, dreptul, de a fi bun.
                De aceea, important nu e ceea ce ai tu în inimă și în viață atunci când te găsește Semănătorul. Important e ceea ce vei alege să rodească după ce sămânța dragostei și adevărului a căzut în inima ta... Poate că ar trebui să se țină cont de cât de greu ar fi unuia să facă binele și cât de simplu ar fi altuia să facă același lucru! Cartea ne spune simplu: „unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult”. Dumnezeu va da fiecăruia timpul și ocaziile de care are nevoie, asftel încât dorința lui de bine să poată da roadă. Pentru oricare ar fi timpul secerișului...    


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu