marți, 16 noiembrie 2010

Despre atât de simplul „a ierta”

                  „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Evanghelia după Luca, cap.23, vers.34

                Ești obligat să ierți atunci când cineva greșește față de tine? Cât de grav poate greși o persoană față de tine, ca să mai poți ierta? Îl ierți mai ușor pe „superiorul” tău , decât pe cel pe care îl poți pedepsi fără urmări grave? Iertarea e chestiune de voință? Iertarea e influențată de felul în care cel greșit o cere? Iertarea se acordă mai ușor persoanelor care „nu știu ce fac”, chiar dacă acea greșeală doare asemenea crucii de pe Golgota? Dacă cei care L-au răstignit pe El au greșit fără voie, care să fie persoanele despre care știm sigur că greșesc intenționat? E vreo diferență între a greși fără voie și a greși „fără să știi ce faci”? Putem vorbi despre o educare în a ierta? Poate ierta o persoană care „nu greșește niciodată”? Ești de acord, că poate ierta doar omul față de care s-a greșit? Știai că poți acorda iertare doar celor care ți-au greșit (faptul că în mintea ta există persoane pe care consideri că le-ai ierta ușor dacă ți-ar greși, nu se socotește bunătate... )? Se poate numi iertare dacă motivul e unul egoist, adică liniștea celui care iartă și nu e dragostea creștinească? De ce Isus cere Tatălui să îi ierte pe cei care greșesc față de El? Iertarea nu era doar problema lui Isus? Care să fie motivația iertării cerute de Isus ucenicilor Săi? Dacă Dumnezeu este bunătate și dragoste, de ce nu sunt toți oamenii IERTAȚI și MÂNTUIȚI? Trebuie să îl ierți pe cel care, deși ți-a greșit, socotește că nu are nevoie de iertarea ta? Crezi că iertarea ta îl va schimba pe cel iertat, ajutându-l să greșească mai „greu”? Ce fel de om trebuie să fii pentru ca iertarea care ți se acordă, să însemne pentru tine încurajare în a greși mai departe? Când trebuie să te ierți pe tine însuți, cine pe cine trebuie să ierte? Ce efect ar trebui să aibă credința că fiecare greșeală față de oameni  însemnă întâi o greșeală  față de Dumnezeu? Poate ierta doar omul care știe ce însemnă greșeala? Oare greșeala și iertarea sunt doar simple probleme de comunicare? Poți numi dușman, o persoană care nu ți-a greșit niciodată, cu nimic? Poate ierta cel care nu a fost iertat? Într-o lume dreaptă, iertarea e doar o excepție de la regulă? Iertarea înseamnă mai mult decât uitarea greșelii? E corect să îi așezi pe cei care ți-au greșit într-o „listă” aparte, socotind greșeala lor un posibili precedent pentru ce va urma? Cum se poate ierta din respect față de om?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu