miercuri, 1 septembrie 2010

Pe unde trece drumul către Cer?


                Numele lui era Iona. Știm despre el că a fugit de responsabilitatea lăsată pe umerii lui de către Însuși Dumnezeu . Crezi că e o încumetare să faci altfel decât îți spune Dumnezeu? Sunt convins că și Iona a crezut la fel. Și totuși a făcut-o. Ce înseamnă libera alegere în cazul lui Iona? Dumnezeu apare la un moment dat, îi cere lui Iona să meargă la Ninive, o cetate deloc prietenoasă față de concetățenii acestuia și să ducă acolo o solie. Ce ar fi însemnat liberă alegere pentru Iona? Să spună „da” sau „nu” și apoi să facă întocmai cum a spus? Ei bine, iată ceea ce trebuie explicat, pe scurt: Iona vrea să plece la Tars, în nici un caz la Ninive, iar Dumnezeu pur și simplu nu vrea să îl lase! Doamne, dacă bietul om a ales așa... Dumnezeu trimite furtună pe mare, cei din corabia în care călătorește Iona își dau seama de legătura dintre furtuna aceea năpraznică si prezența lui Iona la bord și astfel Iona ajuge în mare. Te-ai gândit vreodată ce mare binecuvântare ar fi pentru tine să fii înghițit de o balenă? Nici eu! Nici măcar Iona nu cred că și-a desfătat imaginația cu așa experiență. Dar totuși, de ce nu îl lasă Dumnezeu pe Iona să plece oriunde, ci îi întoarce pașii spre Ninive? Îl întoarce din drum și Iona se vede nevoit să plece acolo unde i-a cerut Dumnezeu să plece. Experiența creștină poate fi înțeleasă ca interacțiune între voința unui Dumnezeu salvator și voința unui om nedesăvârșit, nehotărât chiar, dar care imploră mereu salvarea pe care o poate da Dumnezeu. Iona nu cred că era un oarecare. Avea „înțelegerea” lui cu Dumnezeu. De-asta a și venit Dumnezeu la el cerându-i să plece la Ninive. Dacă ar fi trăit în zilele noastre, Iona probabil că ar fi fost un om bun în ale cărui rugăciuni se putea întâlni inclusiv cererea de felul „Doamne, vreau să fiu copilul tău, trimite-mă oriunde vei vrea...”. De ce nu a înțeles Dumnezeu că rugăciunea lui Iona era de fapt „trimite-mă oriunde, dar nu la Ninive”? Pentru că mica rugăciunea conținând excepția, era acoperită de marea rugăciune a unui suflet care se voia aproape de Dumnezeu. Ce lecție îl aștepta pe Iona la Ninive? Cât de departe mergeau în mintea lui Iona frumusețea și bunătatea lui Dumnezeu? Dar cum putea să înțeleagă acest Iona bunătatea Dumnezeului evreilor față de cei care au făcut atâta rău Israelului? Poate că asta era una din învățături: Dumnezeu nu a cerut Israelului să Îl închidă în Templu pentru ca nimeni să nu mai poată beneficia de ceea ce însemna Dumnezeu. Dumnezeu e și Dumnezeul catolicilor, dar nu e doar Dumnezeul catolicilor. Dumnezeu e și Dumnezeul ... (pune ce vrei în paranteză), însă nu e doar Dumnezeul ... (am ales catolici absolut la întâmplare) Cu cât ești mai aproape de Dumnezeu, cu cât sunt mai multe experiențele  trăite alături de El(de unele dintre ele ne temem cumplit...), cu atât ar trebui să ne asemănăm Dumnezeului nostru în gânduri, simțiri și fapte. Cu cât ne chinuim să ridicăm zidurile ca să nu ne fie „furat” Dumnezeul, cu atât mai mult ne vom îndepărta de scopul lui Dumnezeu pentru noi. În care din cazuri ar fi câștigat mai mult acest Iona? Dacă ar fi fugit la Tars, „departe de fața Domnului” sau dacă ar fi mers la Ninive acolo unde a fost trimis? Uneori rugăciunea de mulțumire față de ceea ce ni se întâmplă se ridică din inima noastră către Dumnezeu doar după ce am înțeles și am simțit cât de bine e că Dumnezeu ne-a trecut prin acea experiență. Se poate vorbi de încredere în acest caz? E clar că Iona a fost un încăpățânat. Desigur, nu unul oarecare, ci unul din „încăpățânații” Domnului. Era a Lui, de-asta a și apelat la el atunci când a fost nevoie. Ce e mai greu pentru un părinte iubitor: să se „țină” de capul unui copil îndărătnic pentru a-l învăța lecții utile despre și pentru viața lui sau a-l lăsa de capul lui dacă tot nu vrea să facă ceea ce i s-a cerut? Când se termină răbdarea dragostei? Ce se poate spune despre Dumnezeu, legat de sfârșitul lumii? Că s-a sfârșit răbdarea lui Dumnezeu? Cred că mai degrabă putem vorbi despre un moment când nici o încercare a lui Dumnezeu de a schimba în bine viața vreunui om, nu ar mai însemna nimic. Altfel spus, din procesul comunicării a dispărut receptorul. De ce se ține Dumnezeu atât de strâns de Iona? Pentru că în dragostea Lui nu poate face altfel, deși acest altfel pare a fi mai simplu. Da, dar liberul arbitru? Voința lui Iona, exprimată prin „dialogul” interior al acestuia cu Dumnezeul lui este de fapt legitimarea faptelor lui Dumnezeu. Prea multe priviri au rămas ațintite asupra unui om înghițit de o balenă, când de fapt minunea consta în altceva: în bunătatea unui Dumnezeu care înțelege rugăciunea lui Iona din însăși neputința acestuia, simțind dincolo de încăpățânarea, lașitatea sau indiferența lui. Ești unul care ți-ai predat viața lui Dumnezeu? Aștepți și tu porunca Domnului? Care e echivalentul lui Ninive pentru tine? Ești unul din cei care au plecat, dar nu acolo unde i-a trimis Dumnezeu? Dacă da, înțelege rostul furtunii, lipsa de alternativă a oamenilor de lângă tine în această furtună și binecuvântarea „balenei”, indiferent de chipul pe care i-l va da Dumnezeu. Îmi amintesc de iritarea și indignarea copilului care rugându-și tatăl, profesor de chimie, să îl lase să se „distreze” făcând experiențe în laborator, a primit drept răspuns din partea acestuia o listă cu cărți care trebuiau citite. A refuzat profesorul cererea fiului său? Deloc. Dumnezeu nu e dintre aceia care acceptă orice, iar apoi vine să își ceară scuze că nu fost atent la ce I s-a cerut... Mântuirea însemnă, pe lângă alte definiții, faptul că Dumnezeu duce în Cerul fără păcat, un om care a păcătuit de nenumărate ori, deși s-a hotărât tot de nenumărate ori că nu va mai păcătui. Când i-am spus lui Dumnezeu că vrem să mergem acasă, nu e nici o mirare că ne-a trimis lista cu „bibliografia”. 
                 Dacă ar fi știut Iona dinainte povestea despre sine, ar fi mers la Ninive atunci când a fost trimis? Sfârșitul cărții spune că nu. De ce? Pentru că Iona avea un singur plan legat de Ninive: distrugerea, moartea și în nici un caz alegerea mântuirii și fericirii de care avea parte Israelul. Pericolul înaintării pe o astfel de cale? Israelul poate reprezenta pentru Iona totalitatea alegerilor și simpatiilor lui. Dar atitudinea lui poate însemna până la urmă, așezarea în balanță a lui Dumnezeu și a Israelului. Iar atunci când Dumnezeu încetează să fie totul, Israelul nu mai poate însemna mare lucru. Ascultarea înseamnă recunoașterea faptului că nu putem fi nici mai buni și nici mai drepți decât Dumnezeu. Garantarea libertății omului de către Dumnezeu, nu trebuie confundată în nici un caz cu părtășia lui Dumnezeu la autodistrugerea omului. Pentru că Dumnezeu este dragoste. Iar pentru unii din noi, drumul către cer trece prin Ninive...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu