joi, 23 septembrie 2010

Gustul adevăratei Pâini

„Drept răspuns, Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat.” (Evanghelia după Ioan, cap. 6, vers.26)

                  Cauză și efect. Nevoia și satisfacerea acelei nevoi. Punctul A și dorința de a ajunge în punctul B. Eu și... alt eu. Când nu mai contează drumul și nici mijlocul de deplasare sau modul de funcționare al acestuia, s-ar putea să fii unul din cei aflați în grupul căruia i se adresează Isus. Bineînțeles, minunea a avut ca scop și săturarea celor flămânzi. Cuvântul lui Isus nu era o mustrare pentru cei cărora le-a adresat cuvintele. Mustrarea e departe de a se înscrie între „plăcerile” lui Dumnezeu. De multe ori mergem înaintea lui Dumnezeu cu gânduri neclare, cu cereri formulate greșit sau cu dorințe ale căror împliniri nu le înțelegem pe de-a-ntregul. Și cred că una din preocupările lui Dumnezeu, e aceea de a ne clarifica lucrurile, de a ne ajuta să înțelegem adevărul („Adevărat, adevărat vă spun...” ). Oamenii care Îl căutau acum pe Isus, s-ar fi putut mulțumi cu primirea pâinii de care aveau nevoie. Dar felul acesta de a înțelege lucrurile i-ar fi oprit pe aceștia de la primirea adevăratei Pâini coborâte din Cer de la Dumnezeu. Trăim zilnic minunile Lui: adormim în fiecare seară și ne trezim în fiecare dimineață fără a înțelege ce înseamnă „a dormi”, folosim zilnic pâine, fără a înțelege minunea încolțirii bobului de grâu îngropat în pământ, alergăm întruna socotind normalitatea bătăilor inimii, mirați fiind doar de anormalitatea funcționării ei (deși minune nu e îmbolnăvirea unei inimi prost tratate, ci mai degrabă faptul că bate fără oprire atâta amar de vreme), socotim obișnuință răsăritul și apusul soarelui, chiar dacă nu avem nici o șansă să le controlăm. Cât de important e pentru noi să ne odihnim, să ne hrănim, să fim sănătoși? Repet, Isus nu a reproșat oamenilor că L-au căutat pentru a primi de la El pâine. Poate că aceștia ar fi trebuit să înțeleagă că pâinea, oricare ar fi fost modul în care aceasta ajunge le ei, tot de către Isus trimisă, că nu era nevoie de eforturi deosebite pentru a primi această pâine. Mai mult, ar fi trebuit să înțeleagă că odată ajunși la Isus, binecuvântarea spre care puteau întinde mâinile era mult mai mare! 
                   Poate că învățătura pentru noi, cei de azi, ar fi următoarea: nu e nevoie de efortul de a te purta creștinește, de a merge la o biserică, de a-ți rândui viața după standarde uneori „omenești, deci prea înalte”..., doar pentru a fi sigur că primești de la Dumnezeu viață, sănătate sau hrană. Aceste lucruri le primesc de Sus și cei care nu merg săptămânal la o biserică și nu se declară creștini. Nu pâinea la care erau atenți oamenii, era mesajul venit de Isus. Mesajul venit de Sus era chiar Cel care a împărțit această pâine. Caută-L pe Isus pentru Isus însuși! Uită de ceea ce ai nevoie, ascultându-L pe El! Și asta, pentru ca într-o zi să înțelegi adevăratul preț al hranei, al hainei de pe tine, al sănătății, al vieții și al morții omului căruia i-a vorbit Isus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu