miercuri, 8 septembrie 2010

Fiecare zi

                  De acolo Isus a mers mai departe şi a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat şi a mers după El. (Evanghelia după Matei, capitolul 9, versetul 9)

                  Nu ştiu cum a dormit acest Matei, în noaptea dinaintea chemării lui Isus. Şi nu ştiu care au fost gândurile lui în acea dimineaţă. Să fi fost o noapte obişnuită urmată de o dimineaţă oarecare? Ce ştiu, e că acest Matei, în ziua în care a fost chemat de Isus pentru a deveni ucenicul Său, era la locul lui muncă. Era un vameş oarecare, deşi avea ceva special: era pregătit pentru ucenicie. Ce înseamnă pregătirea pentru ucenicie în ziua de azi? Cred că o mare parte din oameni, ar da mult şi bine doar pentru a întâlni şi a rămâne câteva clipe alături de „idolii” lor. Şi asta chiar dacă idolii cu pricina strălucesc în domeniul care pentru persoanele respective e o „simplă” pasiune: sport, muzică, film, etc. Care ar fi preţul pe care ar fi de acord să îl plătească pentru a trăi alături de aceste personaje, câteva zile, luni sau ani? Pentru vremea în care trăia Matei, vameşul, pasiunile era altele. Industria „petrecerii timpului liber” nu era deloc avansată. Pentru Matei, cred eu, trăirea cu adevărat a vieţii a devenit o pasiune. A lua lucrurile în serios, a iubi oamenii, a se purta ca şi când Isus ar fi alături de El tot timpul, erau pentru el obiceiuri cultivate zi de zi. Ceea ce alţii găseau interesant şi adevărat în lecturile sau discuţiile lor, pentru Matei devenea ocazie de perfecţionare. În acelaşi timp, era „obligat” să exerseze bunătatea, iertarea, mila, toatea astea în timp ce lucra la... vamă. Cred că a reuşit să le împace pe toate, odată ce Isus la găsit acolo. Astăzi e una din zilele acelea pe care Dumnezeu ţi le-a oferit pentru a te îndrăgosti de viaţă, pentru a deveni pasionat de ea. Dincolo de toţi acei „trebuie”, care nu obosesc să îţi consume ce ai mai sfânt şi frumos în tine, acel „Vino după Mine!” a lui Isus, e singurul „trebuie” care merită ascultat. Lumea asta e plină de „Vino după Mine!”: de la reclamele ale căror personaje spun asta, până la omul care îţi cere ascultare, indiferent de domeniu. Diferenţa e că Isus îţi cere să Îl urmezi, într-un domeniu în care toate se cântăresc pe altfel de cântar: viaţa. Cât de simplu se scrie în Carte despre această fericită „păţanie” a lui Matei: Omul acela s-a sculat şi a mers după El. Fără întrebări, comentarii şi mai ales teamă? De fapt, Matei nu şi-a început ucenicia în acea zi. El era ucenic de multă vreme. Acum doar începea pentru el o altă etapă a uceniciei.De fiecare dată, în trecutul său, când era chemat să facă o faptă bună, să ajute pe cineva sau pur şi simplu să îndrepte cuiva privirea spre Cer, Matei nu făcea altceva decât să urmeze pe Isus. Îndemnul de a face binele, nu vine din inima noastră rea. De fiecare dată e un „Vino după Mine!”. Matei era obişnuit cu asemenea chemări. De aceea, „pur şi simplu” s-a sculat şi a mers după Cel care de multă vreme era Modelul şi Însoţitorul său în tot ceea ce făcea. Astăzi e doar o altă zi de „antrenament”. Astăzi poate fi greu. Dar dacă o singură dată ai ascultat chemarea, vei înţelege că fiecare zi petrecută departe de El, e o zi pierdută. Şi care poate fi câştigul unei zile pierdute?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu