miercuri, 4 august 2010

Schimbare de plan



„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu”

       Dacă într-o dimineață, la trezire, când realitatea prinde contur, undeva pe un fotoliu, în casa ta, dar nu în camera ta (cred că Dumnezeu e mult mai respectuos cu oamenii, decât reușesc să fie oamenii față de El…), te-ar aștepta Dumnezeu ca să vă petreceți ziua împreună, crezi că s-ar schimba ceva din felul în care ai trăi ziua aceea? „Fără îndoială că da!”, ați putea răspunde. Eu cred că nu. Și iacă de ce cred că nu: pentru că în fiecare dimineață, în casa ta, dar nu în camera ta, așezat comod într-un fotoliu, te așteaptă pentru a  vă petrece ziua împreună, Însuși Dumnezeu. Să nimerească oare tocmai în norocoasa zi în care ai hotărât că va fi altfel? Deh, posibil să se întâmple chiar așa. 
       Cine a fost Enoh? Deși ceea ce găsim în Carte scris despre el e cu mult mai puțin decât ceea ce se spune despre alte personaje, acest Enoh prin „pățania” lui pătrunde repede în memorie. Despre ce pățanie e vorba: pe Enoh l-a luat Dumnezeu la El, fără să vadă moartea. Cum a trăit el ca să beneficieze de mult dorita „pățanie”, ni se spune în câteva cuvinte: „Enoh a umblat cu Dumnezeu”. Cum îmi imaginez eu acest lucru, umblarea cu Dumnezeu: „Dimineață, claxoane și glasuri pe diferite tonalități, telefonul sunând într-un loc departe de pat, din motive lesne de ghicit, pleoapele refuză să se deschidă... Cele 5 minute puse în cumpănă cu activitățile importante, dar la distanță prea mare de pat, căștigă și de data asta. Urmează rapid dușul, haina potrivită (uneori e bună și haina nimerită), micul dejun din gând și apoi viteza. Dar toate astea după o privire înapoi și probabil câteva cuvinte care traduse corect ar suna așa: Doamne, vino cu mine și astăzi! Iar El se ridică ușor și îl urmează. De ce face asta? Simplu: pentru că L-a rugat să o facă!” Posibil să fi deranjat prin ceea ce am scris până acum. Stai liniștit, vorbesc doar de experiența mea. Și pentru că scriu pe un blogg al cărui titlu e aducător aminte de bunătate, experiența ta are voie să fie total diferită. Dar să revin: hai să intrăm de data asta în casa unui creștin... practicant (folosesc „practicant” doar pentru a face diferența între cele două feluri de oameni. În realitatea există doar creștini practicanți. Altfel putem vorbi despre mântuiți în regim part-time...). Diferențe mari comparativ cu vitezomanul? Absolut! „Dimineață, liniște peste paturi, cărți și gânduri, lângă o ceașcă de ceai proaspăt preparat, transportat parcă în altă lume prin literele cărții din fața sa, stă un creștin. Își ridică uneori privirea, scurt, pentru a consulta ceasul din perete, apoi se adâncește mai departe în lectură. Pare că nimic nu l-ar putea clinti... În sfârșit, se ridică, și închizând ușor cartea se adâncește într-o rugăciune a cărei cuvinte care par a însemna: Doamne, vino cu mine și astăzi... Din fotoliul Său, Dumnezeu se ridică și îl urmează aproape. De ce face asta? Simplu, pentru că l-a rugat să o facă.” Care dintre cei doi te reprezintă? Dar care fel de a începe ziua l-ai prefera? Sincer, pentru mine diferențele dintre cei doi îmi par nesemnificative. Iată de ce: vă mai amintiți povestea samariteanului milos? Nu știu cum au plecat de acasă în acea zi personajele din povestire. Știu doar că unul a făcut ce trebuia, iar ceilalți nu. Știți care e diferența între personajele construite de mine și cel numit Enoh în Carte? Cei doi, prin rugăciunea și purtarea lor făceau tot posibilul să Îl ducă pe Dumnezeu cu ei acolo unde considerau ei că trebuie să meargă. Enoh însă, a umblat cu Dumnezeu! Iată diferența: Enoh a umblat prin locurile prin care L-a purtat Dumnezeu. Nu el era cel cu planurile. În ce privește însă satisfacerea nevoilor lui Enoh dintr-o anumită zi, nu cred că erau trecute de Dumnezeu atunci când întocmea planul. O particularitate în felul lui Dumnezeu de a se purta cu Enoh e faptul că l-a luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, deși atâtea alte personaje „de care lumea nu era vrednică” (după mărturia Cărții) au răbdat ani lungi pe pământ și au sfârșit prin a muri, unii în chinuri groaznice (Să ridicăm problema nedreptății pe care o face Dumnezeu între oameni? Nicidecum! Să facă asta au dreptul doar cei nedreptățiți despre care vorbeam... Deocamdată noi trăim și nu prea înțeleg de ce, chiar ne temem uneori de moarte). Probabil că dimineața când Dumnezeu, după ce a trecut pe la Enoh ca să îl trezească, și după ce s-au sfătuit despre ce va urma în ziua aceea, a pornit la drum însoțit de Enoh, simțindu-se atât de bine lângă un Enoh care se simțea extraordinar lângă un așa Dumnezeu, încât a hotărât în înțelepciunea Lui să Îl ia de pe pământ fără să treacă prin experiența morții. Și culmea, sunt convins că a făcut asta ca pe o surpriză față de un Enoh căruia nu i-a trecut niciodată prin minte să ceară așa ceva! Am auzit cândva toată povestea lui Enoh povestită de un copilaș. Suna cam așa:„Enoh mergea în fiecare zi să se întâlnească cu Dumnezeu. În fiecare zi el mergea tot mai aproape de Dumnezeu pentru acea întâlnire, iar într-o zi, Dumnezeu văzând cât de departe de pământ a ajuns Enoh, i-a spus: Enoh, pământul e prea departe și nu are rost să te întorci atâta drum pentru ca dimineață să o iei de la capăt. Mai bine rămâi aici cu Mine.” Întâlnirea cu Dumnezeu, pe plan spiritual, dacă a fost una veritabilă în sensul că OMUL s-a dat dat la o parte pe sine însuși pentru a face loc lui Dumnezeu, nu se poate să nu aibă drept rezultat și țintă apropierea de Dumnezeu în fiecare clipă și zi de zi. Nu ajunge așa numitul studiu de fiecare zi și mulțimea rugăciunilor. Ce crezi că se poate întâmpla în dimineața în care Dumnezeu vrea să umbli cu el înspre casa cuiva care Îi cere ajutorul, iar tu nu poți pleca pentru că nu ți-ai terminat ce aveai planificat? Sau ți se pare ca sunt atât de mulți cei care umblă cu Dumnezeu, încât i-ar fi simplu să găsească rapid pe altcineva... Ești unic prin ceea ce poți da și prin ceea ce poți primi. Apropo, tu ce faci dimineață?  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu