vineri, 27 august 2010

Când viața e o problemă, iar moartea nu e o soluție


              Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaș al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, și I-a zis: „Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun, că dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
   
              Prea puțin a contat că Nicodim s-a dus la Isus noaptea. Nu a fost întrebat de ce a venit la ora aceea. Nu a fost întrebat care sunt faptele lui bune și nici care este învățătura lui și nici măcar părerea pe care o are despre Isus nu a contat, deși, după calculele pe care și le făcuse pe drum, cu asta știa el că trebuie să înceapă. Avea să spună lui Isus că știe despre ce e vorba, că era la curent cu ce se „publica” despre El și despre lucrarea lui, bineînțeles părerea bună a lui Nicodim avea să îl facă pe Isus să se „deschidă”, iar Nicodim va obține primul interviu în exclusivitate... Nu știu dacă a gândit-o chiar în felul ăsta. (Am hotărât ca în ceea ce scriu despre personajele biblice să fiu cât se poate de obiectiv și dacă se poate, chiar binevoitor. Nu de alta, dar într-o zi, pe noul pământ, nu aș vrea să roșesc la vederea unui Nicodim, de pildă, gândindu-mă cât de ușor mi-a fost să îl judec pe acest om în lipsa lui... Așa e, glumesc, în ceruri ni se va reactiva bunul simț în toată capacitatea lui, deci Nicodim nu va mai putea să mă deranjeze tragându-mă la răspundere pentru ce am scris despre el). Oricum, învățătura pe care o putem trage din purtarea lui Nicodim: lasă la o parte poveștile pe care le-ai auzit despre Isus, frumoase ori ba și mergi la El. Poți merge într-o noapte în care ți se pare că zorii nu mai vor să apară, când ai probleme la care ești convins că nu vei găsi rezolvarea, iar ceea ce ai acum ca rezolvare e doar o altă încurcătură, poți merge noaptea ca să nu știe niciunul din cei în fața cărora ai spus că niciodată nu vei merge la acel Isus, personaj „depășit” dintr-o carte veche la care se închină doar... (știi tu ce ai spus) , poți merge oricând, dar cel ma sigur e acum. Cred că ești destul de înțelept ca să înțelegi de ce spun acum. Și din povestea lui Nicodim, posibilitățile pe care le avem continuă să se înșire, modelând imaginea unui Isus care s-ar putea să ne uimească: poți să-i vorbești orice, nu se va supăra și nu te va întrerupe, poți încerca să îl lauzi ca să-i schimbi părerea despre tine sau poți să taci pentru că ți-ai dat seama cât de fără rost sunt toate cele prezentate până acum. Oricare ar fi alegerea ta, privește-o ca pe o biruință: ai ales să mergi la El, cu asta depășind orice experiență a vieții tale de până acum. Nicodim își începe povestea, pregătită cu grijă sau nu, dar Cartea ne spune că după ce el și-a terminat povestea, Isus i-a dat un răspuns. Din ceea ce citit, la ce să îi răspundă, care era întrebarea? Ce spusese la început Nicodim: „noi știm” – să nu crezi că suntem atât de naivi sau nedrepți, am cântărit faptele și am înțeles,  iar „din ceea ce faci, știm cine ești” (nimeni nu poate face, dacă nu e Dumnezeu cu el). Cred că nelămurirea lui Nicodim, la care Isus îi răspunde, este următoarea: „Dumnezeu e cu noi, a fost de-a lungul istoriei acestui popor și ne-a promis că va fi cu noi, ne-a dat înțelepciune în lucruri despre care Neamurile nici nu s-au gândit că există și vedem în același timp că Dumnezeu e cu tine. Ceea ce nu înțeleg, dacă noi suntem învățători împuterniciți de Dumnezeu, iar tu ești Învățător trimis de Dumnezeu, de ce nu putem merge împreună, de ce tabloul pe care îl am în față nu e complet, ce lipsește de aici? De unde ai apărut și de ce simt că trebuie să stau de vorbă cu Tine?” La fel se întâmplă și astăzi cu acest Isus. Poți fi educat, toată lumea îți poate confirma că ești în regulă, dar nu e greu pentru tine să înțelegi că tabloul nu e complet. Te poți minți, dar minciuna nu aduce liniște. Ca să fie și mai „simplu”, Isus îi răspunde lui Nicodim: „E în regulă Nicodim. Știu despre ce e vorba și dacă te ajută cu ceva ce am să îți spun, poftim: pentru tine e absolut normal să nu înțelegi. Nu te agita, e imposibil să înțelegi despre ce e vorba în viața ta, în istorie și în ceea ce vezi în jurul tău, deși ai acces la toate scrierile sfinte.” Te-ar liniști un asemenea răspuns? Teoretic... E ca și când ai picat în apă și te scufunzi încet, iar cel venit să te salveze îți spune simplu: nu te enerva și nu te agita, e normal să nu plutești pe apă, nu ai avut unde și când să înveți înotul, deci scufundarea e ceva normal pentru tine. Ăsta ar fi fost răspunsul unui Isus fără inimă, fără dragoste pentru oameni, coborât dintr-un cer prea depărtat de noi, venit de la un Dumnezeu care se pricepe la a crea, dar nu își asumă responsabilitatea pentru faptele sale (vorbesc așa, pentru că astea sunt unele din acuzațiile pe care oamenii le aduc lui Dumnezeu, pentru că asta e imaginea lui Dumnezeu în ochii și mințile multor oameni...). Și în sfârșit, surprizele nu se termină pentru Nicodim. Isus continuă: „dacă ai înțeles starea de neputință în care ești, îți dau și singura soluție, care, din păcate, în starea în care ești e inaplicabilă! De-asta va fi greu să ne înțelegem. Filosofia ta e logică. Și a Mea e logică. Dar dacă ambele sunt coerente și realiste, de ce nu ne înțelegem? Cea mai solidă logică e cea construită pe întregul context, iar tu nu ai instrumente ca să poți opera cu elementele acestui context.” Isus îi dă lui Nicodim și soluția: „Trebuie să te naști din nou!” Dacă omului i s-ar fi dat doar prezentul (ești într-o stare din care nu ai cum să te înțelegi pe tine și nici lumea nu o poți înțelege) și locul unde trebuie să ajungă (să fii altul, să te naști din nou) fără să i se fi dat și „drumul” ca să ajungă acolo (Dumnezeu e singurul care te poate schimba), omul ar fi apucat cele mai năstrușnice căi înspre locul lui în Univers. De unde știu asta? Pentru că oamenii care încearcă să își pună în ordine viața, dintr-un motiv sau altul (de la necredință la mândrie) fără să accepte ajutorul lui Dumnezeu, exact asta fac astăzi. De fapt, nici una din metodele omenești de schimbare nu va depăși în absurd pe cea prezentată de Nicodim: „păi cum să fac”, întreabă el pe Isus „să intru iar în burta mamei și ea să mă mai nască odată?” Lecția e simplă: lasă „armele” jos. După ce te predai vei vedea chipul dușmanului. Și mirare: dușmanul are chipul tău, iar în toată lupta asta Dumnezeu a fost mereu de partea ta. Știu, poate fi greu pentru că în viziunea lui Dumnezeu, soluția presupune o „predare” totală. Altă naștere înseamnă să o iei de la capăt? Da, de data asta înțelegând despre ce e vorba când spui viață.
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu