vineri, 30 iulie 2010

Păzitorul fratelui meu

„Întrebarea l-a făcut pe Cain să tresară. De fapt o aștepta, dar nu în felul ăsta. Urma o condamnare, știa și asta. Dumnezeul care l-a făcut să se simtă umilit la sărbătoare neprimindu-i jertfa a văzut sigur ce s-a întâmplat. Într-un fel îi părea rău că nu ascultase. Știa, desigur, că jertfa trebuia să fie un miel. Putea să aibă acel miel și să facă așa cum îi ceruse Dumnezeu. Acum totul devenise complicat. Dar el nu greșise cu nimic! Era un om la locul său, muncea câmpul și doar el își știa truda și chinul cu care scosese cele aduce drept jertfă. Poate că Abel nu ar fi murit, dacă...” Exact! Habar nu am ce era în mintea lui Cain când l-a ajuns întrebarea lui Dumnezeu: „Unde este fratele tău Abel?” Știu doar că a încercat să scape din lațul întrebării ocolind răspunsul. Cine vorbise de pază aici? Era o întrebare simplă. Ați primit vreodată o replică tăioasă și plină de subînțelesuri la o întrebare fără prea mare încărcătură? Acele replici cred că sunt răspunsurile unor oameni care trăiesc în jungla plină de pericole a comunității din care fac parte, a familiei poate și adesea a junglei pe care au construit-o în mintea și inima lor. Cain nu putea să mintă un Dumnezeu atoateștiutor. Dar era prea aproape de zidul pe care îl construise în jurul conștiinței sale. Un zid slab, la umbra căruia prefera să nu se odihnească prea des. De preferat era fuga sau poate munca în felul acela nebunesc, care te mistuie încet și se încheie victorios prin cedare fizică, prin somnul omului care a mai scăpat o zi. Coborârea în sine însuși nu mai e posibilă, prea multe riscuri pe care nu era pregătit să și le asume. Pe de altă parte, răspunsul lui Cain poate fi interpretat și ca o acuzație la adresa lui Dumnezeu: „Nu sunt eu păzitorul fratelui meu, mai repede aș putea spune asta despre Tine...”. Tu ești Dumnezeul în care și-a pus încrederea. Aceeași nenorocită neînțelegere a omului închis în sine. Posibil ca felul de viață a lui Cain să îl îndepărteze de ceilalți oameni. Ar fi fost ceva mai greu să îl omoare pe Abel dacă i-ar fi legat apropierea, prietenia. Pământ al oamenilor care au intrat fiecare în celula lui așteptând prea puțin din partea norocului și nimic din partea lui Dumnezeu. Și ce altceva să aștepți din partea Lui când nu Îl cunoști? Cine ar fi trebuit să fie Abel pentru Cain? Ce înseamnă astăzi familie și ce mai înseamnă frate? Când a încetat Cain să se considere frate a Lui Abel? Oare se mai considera fiu al lui Adam și al Evei? Posibil să privim mirați în jur și să ne întrebăm: cine ne-a așezat în familia asta? Dar să acceptăm spusele lui Cain: nu e păzitorul lui Abel. Asta nu înseamnă în nici un caz că ar fi trebuit să fie ucigașul său... Mă întreb cât sunt de aproape să devin un Cain și cât pot fi de departe de a deveni Abel. Știu, sunt unic, dar fără a spune da sau nu, mă aliniez, așa cum de altfel a făcut omenirea până la mine, într-unul din șirurile formate în urma celor doi. Într-o lume în care adevărul contează câtă vreme aduce un câștig, ce mai poate însemna binele și sacrificiul? Care credeți că ar fi fost răspunsul lui Abel la întrebarea: „unde este fratele tău Cain?”? Abel a răspuns la această întrebare mergând pe câmp împreună cu fratele său în ziua când a fost omorât. Tu îți cunoști fratele?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu